Dac-as putea da timpul inapoi, as mai ramane o clipa sau as pleca mai devreme...
Dac-as da timpul inapoi, m-as mai gandi o clipa inainte sau as clipi de mai multe ori inainte sa judec.
Dac-as da timpul inapoi, as spune 'multumesc' si 'te iubesc' de mai multe ori.
Dac-as da timpul inapoi, te-as saruta mai mult ca sa nu-mi poti da drumul niciodata.
Dac -as da timpul inapoi, as lasa soarele sa-mi incalzeasca mai mult sufletul. Cu iubire.
Dac-as da timpul inapoi, as lasa nisipul sa mi se scurga mai mult timp printre degete.
Dac-as da timpul inapoi, mi-as spala sufletul in mare.
Dac-as da timpul inapoi, as vrea sa vad chipurile celor dragi atunci cand sunt fericiti.
Dac-as da timpul inapoi, as vrea sa privesc mai mult ochii mamei mele.
Dac-as da timpul inapoi, as ramane mai mult timp in bratele tatalui meu.
Dac-as da timpul inapoi, as sta mai mult timp cu bunica inainte sa plece.
Dac-as da timpul inapoi, as citi mai mult.
Dac-as da timpul inapoi, as profita mai mult de fiecare clipa.
Dac-as da timpul inapoi, as iubi mai mult si-as plange mai putin.
Dac-as da timpul inapoi, ti-as spune 'te iubesc' ca sa nu uiti niciodata forma buzelor mele.
Dac-as da timpul inapoi, as face mai putine greseli sau de doua ori mai multe.
Dac-as da timpul inapoi, as mai ramane o clipa sa va fac fericiti.
duminică, 7 decembrie 2014
marți, 18 noiembrie 2014
Goana dupa Fericire
Viata e o fuga continua de la adevar la minciuna, de la minciuna la frica, de la frica la esec. E un tren plin de iluzii, sperante si vise. Si are un vagon in care stau teama, confuzia, tristetea, intrebarile, nefericirea. In spate.
...Un drum pe care ti-l construiesti singur, cu bune si cu rele. Cu gropi si cu denivelari si, pe alocuri, cu portiuni perfecte.
Viata-i o fuga. In care alergam spre mai bine. Pentru ca vrem sa ne depasim limitele de oameni mediocri. E o fuga pe care ne-o asumam. E o fuga cu noi insine, cu monstri care zac in sufletele noastre si care ies la iveala doar atunci cand nu trebuie.
Tremur din cauza aerului toxic pe care-l inhalez in plamanii sensibili. Tremur de la oboseala pe care mi-o creaza fuga continua. Dupa ce, dupa cine? Dupa mine. Fug ca sa ma descopar. Sa descopar persoana care as vrea sa fiu, fug sa gasesc un eu mai bun si o viata linistita,
un suflet impacat.
O viata plina de sperante, atata am.
Un rucsac plin cu vise port in spate peste tot pe unde merg.
Si o inima plina de sentimente confuze: frica, speranta, iubire, fericire, greseli.
duminică, 2 noiembrie 2014
Intrebari retorice
Atarnam de-un fir de ata -speranta- care era din ce in ce mai subtire.
Ma plimbam pe firul asta..si tot mai mic, mai mic, mai mic...
Cam cat de multe ai atunci cand nu mai ai nimic?
Incotro te indrepti cand nu stii pe unde sa mergi?
Ce faci cand traiesti un cosmar ca sa-ti implinesti visele?
Ce-ai mai putea sa spui cand simti ca visele tale nu vor deveni niciodata realitate?
Cam cat de mic esti intr-o tara de monstri?
Unde sa fugi cand nu mai poti sa stai in acelasi loc?
In ce mai crezi cand totul e minciuna?
Pe cine sa iubesti cand toti sunt plini de ura?
Ma plimbam pe firul asta..si tot mai mic, mai mic, mai mic...
Cam cat de multe ai atunci cand nu mai ai nimic?
Incotro te indrepti cand nu stii pe unde sa mergi?
Ce faci cand traiesti un cosmar ca sa-ti implinesti visele?
Ce-ai mai putea sa spui cand simti ca visele tale nu vor deveni niciodata realitate?
Cam cat de mic esti intr-o tara de monstri?
Unde sa fugi cand nu mai poti sa stai in acelasi loc?
In ce mai crezi cand totul e minciuna?
Pe cine sa iubesti cand toti sunt plini de ura?
miercuri, 29 octombrie 2014
Omul din spatele mastii cu zambet
Asa ca, atunci cand n-am mai putut sa plang, mi-am desenat pe fata un zambet mare. Pe fata atinsa de lacrimi si plina de cearcane din cauza noptilor nedormite.
Am facut ce mi-am dorit mereu sa fac, sa joc pe scena. Dar am jucat in rolul principal din viata mea. Pe scena de unde mi-a fost mereu frica de cadere, de rautatea si de rasetele 'spectatorilor' care se asteptau sa fiu omul 'fara de pata'.
Masca va zambi mereu, prietene. Durerea ramane ascunsa in spatele ei. Durerea e doar in suflet.
Mi-am luat masca si am plecat in cautarea fericirii sufletesti. In cautarea unei stari de bine pe care-am scapat-o cand m-am lovit de un necunoscut pe care-l chema Inonstienta, cred.
M-am intalnit pe drum cu zeci, poate chiar sute de oameni care-mi pareau atat de fericiti: prieteni, colegi, necunoscuti, toti pareau neatinsi de tristete.
Eu de ce nu puteam sa fiu ca ei?
Am urcat in tramvaiul gresit. Voiam sa merg pe strada Fericirii dar am ajuns pe o strada unde fusesem de multe ori. Acolo ma astepta Frica. Frica de inca o noapte nedormita, de o dimineata in care sufletul o sa se trezeasca din nou in intuneric pentru ca nu mai poate sa deschida fereastra care sa-i redea lumina, amortit fiind de durere. Am incercat sa fug pe alte strazi ca sa gasesc Speranta, dar acolo toate aveau acelasi nume. Tramvaiul ma ducea doar pe strazi care se numeau Frica.
Un labirint intunecat in care te pierzi.
"Nu mai lasa frica sa te atinga" imi spune o voce din interior...din ce in ce mai incet, mai incet...pana cand, poate, intr-o zi, o sa dispara...
Uitasem, deci, ca fericirea o gasisem, demult, in lucrurile mici din jurul meu, in oamenii dragi care ma asteptau acasa si care-mi zambeau mereu si ma imbratisau la fel de fiecare data chiar daca nu meritam.
Astia suntem noi.
Niste oameni ahtiati dupa MAI BINE.
Dam din coate in stanga si-n dreapta disperati dupa BANI.
Alergam pentru bani crezand ca ei o sa ne-aduca fericirea la care tanjim atat de mult.
De cand ne nastem suntem intr-o fuga continua dupa mai bine, dupa niste hartii care n-o sa aiba nicio valoare atunci cand sufletul o sa ne fie in genunchi.
Dar Fericirea-i aici, aproape...
luni, 27 octombrie 2014
Uitare/Vis urat/Sa pot sa simt din nou
O sa ma rog ca timpul sa-mi vindece ranile
Si ca, atunci cand ma voi trezi din visul asta urat,
Sa pot sa simt din nou.
Cat de important e sa ai doi ochi pe care sa-i inchizi atunci cand dormi sau atunci cand saruti buzele persoanei pe care o iubesti?
Ca de importante sunt buzele pe care le folosesti ca sa-ti stapanesti setea?
Cat de importante sunt urechile pe care le ai ca sa auzi atunci cand cele mai importante persoane iti spun ca te iubesc?
Cat de importanta e inima care iti da semne, trezindu-te la viata, atunci cand te indragostesti? Tic-Tac
Cat de importanti sunt plamanii care te ajuta sa respiri? Si sa traiesti..
Cat de importante iti sunt mainile cu care ii atingi fata persoanei iubite?
Cat de importante iti sunt picioarele care te ajuta sa ajungi la destinatie?
Cat de important e sa ai cui sa-i spui 'te iubesc!' ?
Cat de important e sa ai cu cine sa razi, sa planzi, sa fii fericit?
Cat de important e sa vezi zambetul sincer al unui copil?
Cat de important e sa te-atinga o raza de soare pe pielea uda? Sau apa marii sa-ti atinga picioarele goale?
Cat de important e sa ai unde sa stai?
Cat de important e sa ai cu ce sa-ti hranesti stomacul?
Nu stim.
Invatam cat de importante sunt cele mai mici lucruri doar dupa ce le pierdem.
Dupa ce ne inecam in intunericul indiferentei, al uitarii, al nepasarii, in disperarea de a fi mai buni sau de a avea mai multi bani.
Uitam sa traim. Sa iubim. Sa facem bine. Sa zambim. Sa ne bucuram. Sa pretuim ce avem. SA FIM FERICITI.
Si ca, atunci cand ma voi trezi din visul asta urat,
Sa pot sa simt din nou.
Cat de important e sa ai doi ochi pe care sa-i inchizi atunci cand dormi sau atunci cand saruti buzele persoanei pe care o iubesti?
Ca de importante sunt buzele pe care le folosesti ca sa-ti stapanesti setea?
Cat de importante sunt urechile pe care le ai ca sa auzi atunci cand cele mai importante persoane iti spun ca te iubesc?
Cat de importanta e inima care iti da semne, trezindu-te la viata, atunci cand te indragostesti? Tic-Tac
Cat de importanti sunt plamanii care te ajuta sa respiri? Si sa traiesti..
Cat de importante iti sunt mainile cu care ii atingi fata persoanei iubite?
Cat de importante iti sunt picioarele care te ajuta sa ajungi la destinatie?
Cat de important e sa ai cui sa-i spui 'te iubesc!' ?
Cat de important e sa ai cu cine sa razi, sa planzi, sa fii fericit?
Cat de important e sa vezi zambetul sincer al unui copil?
Cat de important e sa te-atinga o raza de soare pe pielea uda? Sau apa marii sa-ti atinga picioarele goale?
Cat de important e sa ai unde sa stai?
Cat de important e sa ai cu ce sa-ti hranesti stomacul?
Nu stim.
Invatam cat de importante sunt cele mai mici lucruri doar dupa ce le pierdem.
Dupa ce ne inecam in intunericul indiferentei, al uitarii, al nepasarii, in disperarea de a fi mai buni sau de a avea mai multi bani.
Uitam sa traim. Sa iubim. Sa facem bine. Sa zambim. Sa ne bucuram. Sa pretuim ce avem. SA FIM FERICITI.
sâmbătă, 18 octombrie 2014
Cand o sa am tot ce-am visat
Respira adanc. Lasa bataile inimii sa te tina in viata, sa-ti amintaesca faptul ca esti inca in
viata.
-De ce zambetul tau sincer a fugit de pe buzele tale? De ce l-ai lasat sa plece?
-Ce gand urat iti intuneca sufletul, copile?
-Cand ti-a fost teama ultima data?
-Azi.
-Azi. Cand am incasat factura pentru toate greselile mele.
Pentru faptul ca v-am judecat, pe tine, pe ea, pe voi. Am criticat. Am uitat sa
iubesc. Am uitat sa multumesc pentru ce
aveam. Si acum am mai putin, cu un zambet mai putin. Si cu o durere in plus.
-De ce ti-e cel mai teama , copile?
-De singuratate. De golul pe care il lasa in suflet
disparitia unei vieti frumoase si-al unui suflet care zambea sincer. De durere.
-Cand ai fost cel mai fericit?
-Cand mi am dat seama ca sunt un om liber. Dar am realizat ca
oamenii liberi sufera cel mai mult pentru ca traiesc mai intens. Cand am atins
nisipul si apa marii. Cand am vazut rasaritul la mare pentru prima data. Cand
am gustat un strop din borcanul cu iubire.
-Cand ai fost cel mai trist?
-Cand mi-am dat seama ca vine o zi in care trebuie sa
platesti pentru tot ce ai facut rau. Cand am aflat ce inseamna cu adevarat SA
NU AI o parte importanta din sufletul sau trupul tau.
-Cand o sa fii cel mai fericit?
-Cand o sa am tot ce-am visat.
-Cand o sa am tot ce-am visat.
vineri, 12 septembrie 2014
Inapoi in trecut
Ne-ntoarcem inapoi in trecut
Cand nu putem sa iubim,
Cand suntem prea slabi ca sa uitam,
Cand suntem prea tristi ca sa fim veseli
Si cand uitam sa traim.
Ne-ntoarcem inapoi in trecut
Pentru ca n-am iubit destul
Si n-am simtit fiori prea multi
Pe sira spinarii.
Ne-ntoarcem inapoi in trecut
Pentru ca i-am iubit prea mult
Si ei prea putin
Si pentru ca in trecut era bine...
Nu te-am uitat...
Cand nu putem sa iubim,
Cand suntem prea slabi ca sa uitam,
Cand suntem prea tristi ca sa fim veseli
Si cand uitam sa traim.
Ne-ntoarcem inapoi in trecut
Pentru ca n-am iubit destul
Si n-am simtit fiori prea multi
Pe sira spinarii.
Ne-ntoarcem inapoi in trecut
Pentru ca i-am iubit prea mult
Si ei prea putin
Si pentru ca in trecut era bine...
Nu te-am uitat...
vineri, 5 septembrie 2014
Fericirea e beata
Si doar in acel moment viata ta e buna.
Doar atunci esti fericit.
Atunci timpul se opreste in loc, simti cum il ai in maini.
Nu mai exista nici amintiri si nici tristete.
Nu mai e nimeni care sa te raneasca, nicio dragoste care sa-ti dea batai de cap.
Pentru un moment esti fericit...
Simti ca existi cu un scop si, ca, in sfarsit traiesti asa cum ti-ai dorit.
Simti cum iti pulseaza fericirea prin vene si nimic din ce-i in jurul tau nu-i real.
Atunci niciun moment pe care l-ai petrecut plangand, nu mai are sens.
Atunci zambesti fara sa mai ai ziua de ieri si nici nu stii ce te asteapta maine.
Esti doar tu cu tine, cu fericirea ta.
Doar in acel moment simti ca traiesti...
Inspira.
Arunca-te in apa si trezeste-te din 'betia' care te-a facut fericit in seara asta.
Expira.
Doar atunci esti fericit.
Atunci timpul se opreste in loc, simti cum il ai in maini.
Nu mai exista nici amintiri si nici tristete.
Nu mai e nimeni care sa te raneasca, nicio dragoste care sa-ti dea batai de cap.
Pentru un moment esti fericit...
Simti ca existi cu un scop si, ca, in sfarsit traiesti asa cum ti-ai dorit.
Simti cum iti pulseaza fericirea prin vene si nimic din ce-i in jurul tau nu-i real.
Atunci niciun moment pe care l-ai petrecut plangand, nu mai are sens.
Atunci zambesti fara sa mai ai ziua de ieri si nici nu stii ce te asteapta maine.
Esti doar tu cu tine, cu fericirea ta.
Doar in acel moment simti ca traiesti...
Inspira.
Arunca-te in apa si trezeste-te din 'betia' care te-a facut fericit in seara asta.
Expira.
duminică, 31 august 2014
Amintire
Stii cat de mult iubesc eu marea?
Cam cat de mult imi iubesc cea mai importanta parte din mine.
Si-am intalnit un om care iubea marea la fel de mult ca mine
Si-ntr-o zi l-am lasat sa devina marea mea. Si rasaritul care mi-a ars inima, cea mai importanta parte din mine.
Stiu ca sufletul nu uita usor deloc,
Nu-i uita pe cei pe care i-ai iubit atat de mult.
Si-apoi soarta vine si-mi face-o surpriza intr-o zi de vara
Si-mi aminteste cam cat de mult te-am iubit
Intr-o zi de toamna.
O poza-mi arunca in fata o suta de amintiri cu tine:
Stiu cum buzele tale dulci le-au dat un gust mai bun buzelor mele reci,
Stiu cum ma jucam in parul tau si-mi zambeai ca un copil,
Stiu cum ma priveai de parca ai fi vazut pentru prima data soarele,
Cum te uitai in ochii mei stiu,
Si mai stiu cum mi-ai redat speranta.
Cum te-ai jucat prin parul meu ca sa ma simti mai bine
Si cand m-ai atins prima data stiu.
Stiu cum primul sarut a fost cel mai frumos si cel mai sincer inainte sa ma minti de o suta de ori.
Stiu locul in care ne-am intalnit prima oara si-a doua oara si de o mie de ori in mintea mea in fiecare seara.
Stiu cum m-ai luat in brate pentru ultima oara ca si cand urma sa ne mai vedem,
Si mai stiu cum barba ta mi-a incalzit obrajii reci de durere.
Eu stiu.
Nu te-am uitat.
Cam cat de mult imi iubesc cea mai importanta parte din mine.
Si-am intalnit un om care iubea marea la fel de mult ca mine
Si-ntr-o zi l-am lasat sa devina marea mea. Si rasaritul care mi-a ars inima, cea mai importanta parte din mine.
Stiu ca sufletul nu uita usor deloc,
Nu-i uita pe cei pe care i-ai iubit atat de mult.
Si-apoi soarta vine si-mi face-o surpriza intr-o zi de vara
Si-mi aminteste cam cat de mult te-am iubit
Intr-o zi de toamna.
O poza-mi arunca in fata o suta de amintiri cu tine:
Stiu cum buzele tale dulci le-au dat un gust mai bun buzelor mele reci,
Stiu cum ma jucam in parul tau si-mi zambeai ca un copil,
Stiu cum ma priveai de parca ai fi vazut pentru prima data soarele,
Cum te uitai in ochii mei stiu,
Si mai stiu cum mi-ai redat speranta.
Cum te-ai jucat prin parul meu ca sa ma simti mai bine
Si cand m-ai atins prima data stiu.
Stiu cum primul sarut a fost cel mai frumos si cel mai sincer inainte sa ma minti de o suta de ori.
Stiu locul in care ne-am intalnit prima oara si-a doua oara si de o mie de ori in mintea mea in fiecare seara.
Stiu cum m-ai luat in brate pentru ultima oara ca si cand urma sa ne mai vedem,
Si mai stiu cum barba ta mi-a incalzit obrajii reci de durere.
Eu stiu.
Nu te-am uitat.
marți, 19 august 2014
Multumirile de la douazeci de ani
Dupa sute de urari la DOUAZECI de ani, urmeaza cel putin douazeci de "multumesc"
Le multumesc, in primul rand, celor care m-au crescut, mi-au dat o educatie frumoasa (chiar daca am stricat-o eu intre timp), si au facut eforturi sa am o viata cat mai buna. Celor care au vegheat la capul meu cand mi-a fost rau, care m-au iubit neconditionat si m-au facut un om bun. Cei mai buni PARINTI. Multumesc.
Celei care m-a crescut cinci ani, m-a invatat cele mai importante lucruri si apoi m-a lasat sa merg singura pe drumul vietii mele, alegand un loc mai bun. STRABUNICA. Iti multumesc.
Celor care au vrut sa ma vada cazand, ajutandu-ma, in felul acesta sa ajung mult mai sus decat ei. Celor care au vrut sa rada, facandu-ma sa plang. Celor care au crezut ca, daca esti mai bun decat ei, reprezinti un obstacol.
Celor care m-au acceptat, totusi, asa cum sunt: un om fara limite, care n-a vrut decat sa fie liber. Celor care mi-au acceptat, pana la urma, nebunia fara de care n-as mai fi eu. Celor care m-au iubit cu tot cu greseli. Cu tot cu "complicatiile" mele, au ramas langa mine. PRIETENII. Multumesc.
Celor care au contribuit la educatia mea. Si nu ma refer doar la 'a invata' ci si la 'a deveni' : A DEVENI OM. Mi-au aratat ca fara educatie esti ca un om fara ochi: nu poti vedea nimic. Mi-au deschis usile catre "locuri" minunate unde m-am regasit. PROFESORII. Multumesc.
Celor care m-au suportat patru ani de zile. COLEGII DE LICEU. Multumesc.
Celor care m-au ajutat. Cu orice. Cu un zambet, cu o vorba buna, cu o privire, cu cele mai simple lucruri. OAMENI. Va multumesc.
Celui care a intrat in viata mea ca sa-mi arate cum e sa fii iubit. Si cum e sa te inseli in privinta persoanelor pe care le iubesti. FARA NUME. Iti multumesc.
Celor care mi-au fost mereu alaturi si au asteptat sa ma intorc acasa. FAMILIA mea. Multumesc.
Unei persoane speciale, care mi-a dat multe lectii in ultimii 3 ani. In primul rand ce inseamna sa fii un om deosebit, apoi ce inseamna sa fii un prieten adevarat. Ce inseamna sa te multumesti si cu putin, ce inseamna sa ai pe cineva in spatele tau care sa te ajute. CEA MAI BUNA PRIETENA, STEFANIA. Iti multumesc
In douazeci de ani am facut multe greseli. Specifice caracterului meu. Pe unele le-am repetat pana m-am invatat minte, pe unele inca le mai repet. Dar n-am uitat niciodata sa MULTUMESC.
joi, 14 august 2014
20 years of MADNESS
La 4 ani incercam sa trec de gardul care ma despartea de libertatea de a ma juca.
La 7 ani am pierdut persoana care mi-a facut copilaria frumoasa si a umplut-o de fericire, omul care m-a invatat sa fiu o persoana buna, indiferent de situatie. Tot atunci am facut primul pas spre educatie.
La 10 ani m-am imbolnavit de o boala care ma va urmari toata viata, dar care atunci m-a invatat ce inseamna curajul. Tot atunci s-a nascut verisorul meu, copilul care mi-a schimbat viata si m-a facut sa-mi dau seama ce inseamna sa protejezi.
La 12 ani mi-am dat seama ca urasc matematica si am cunoscut o profesoara care nu m-a lasat sa abandonez.
La 15 ani am luat-o pe un drum nou, liceul, cu oameni noi care urmau sa ma invete multe lectii.
La 16 ani am avut nevoie de o schimbare majora care sa ma elibereze de 16 griji. Si am facut-o. Si mi-am dat seama cine sunt EU. Acela a fost momentul in care am invatat sa ma cunosc. Tot atunci am facut primul pas catre cel mai mare vis al meu. Am urcat pe scena de pe care i-am vazut pe cei mai importanti oameni din viata mea, fericiti, bucurandu-se pentru mine. Pasisem pe scena pe care urma sa-mi joc propriul vis.
La 18 ani am realizat ca sufletul meu e facut dintr-o mare si un rasarit de soare. Si am inceput sa renunt la oamenii si la lucrurile care-mi facusera rau. Si mi-am dat seama de cine sunt inconjurata. Am luat BAC-ul, am renuntat la matematica si mi-am ales drumul. Catre EST. Am lasat in urma tot ce iubeam: familia, prietenii, amintirile si locul in care m-am nascut. Totul pentru un vis.
La 19 ani am ajuns la facultate si am cunoscut oameni minunati. Si multi oameni rai. Am vazut ce inseamna sa fii inteligent cu adevarat. Am cunoscut multi oameni inteligenti si mi-am dat seama cat de mica sunt pe langa ei. Dar si cat de 'bogata' sunt. Am invatat ce inseamna 'cresti' singur, sa nu mai depinzi de parinti. Ce inseamna sa nu te ajute nimeni. Sa te descurci singur.
La 19 ani m-am indragostit pentru prima data. Si tot atunci am suferit cel mai mult. Am crescut in suflet un rasarit de soare care s-a stins repede intr-un apus trist.
M-am reintors in locul pe care-l iubesc cel mai mult. Si am regasit fericirea de care aveam nevoie. M-am udat cu apa care mi-a spalat toate amintirile neplacute si pacatele.
In 20 de ani am iubit, am ras, am plans, m-am suparat, am suparat, am facut cativa oameni fericiti, am facut oamenii sa zambeasca, am criticat oameni, am ajutat, am ranit, m-am ranit, am suferit, am visat cu tot sufletul, am lasat soarele sa-mi arda fata si sa-mi atinga sufletul, dezghetandu-l, am sperat, am uitat sa sper, am crezut in oameni, m-am 'ars' crezand in ei.
AM FOST FERICITA. AM IUBIT. AM TRAIT.
marți, 22 iulie 2014
Am avut timp pentru toate
Am avut timp pentru toate.
Sa ma bucur atunci cand am reusit.
Sa merg pe un drum nou de una singura.
Sa infrunt oamenii chiar daca imi era frica.
Sa-mi fac prieteni atunci cand nu mai credeam in oameni.
Sa vad apusul intr-un loc strain.
Sa o iau de la capat intr-un oras nou si diferit.
Sa privesc oamenii in ochi si sa le zambesc sincer.
Sa sarut fara sa-mi fie frica de durere.
Sa privesc in ochii unui om doar pentru ca ma facea fericita.
Sa cred intr-un zambet care mi-a redat speranta.
Sa le ofer sanse oamenilor chiar daca stiam ca ma vor dezamagi.
Sa astept ca sa pot vindeca o rana.
Sa astept zile mai bune.
Sa sper.
Sa uit ce-a fost rau.
Sa rad. Sa plang. Sa iert. Sa iubesc. Sa dezamagesc. Sa-mi iau ramas-bun. Sa iert.
Sa o iau de la capat.
duminică, 29 iunie 2014
Ego
Am pus din nou piciorul pe locul de unde am plecat acum un an.
Dar m-am intors alt om.
M-am intalnit pe drum cu umbra in care statea oglindit orgoliul meu.
Am mers indrumata de el catre greseli. Pe care le-am platit inzecit.
M-a tinut in brate si m-a sarutat exact asa cum un barbat isi saruta nevasta pe care o inseala.
Ajungi fata in fata cu orgoliul tau cand frica de a fi ranit se aseaza langa tine si incepe sa-ti vorbeasca. Apoi decizi sa-ti imbratisezi orgoliul mai tare.
Da, te va face sa pari mai puternic dar nicio secunda nu te va face mai fericit.
Dar nici sa pari slabi nu-ti doresti si alegi sa-l urmezi.
Stii ce e ciudat? Orice cale ai alege tot in abis ajungi.
Si, la capatul tunelului, m-a asteptat orgoliul. Era luminita aia alba pe care o vezi cand esti cu un picior pe Pamant si cu unul in Rai.
M-a imbratisat din nou si mi-a soptit ca atunci cand vrei sa nu pari slab trebuie sa mai faci si greseli.
Cum iti dai seama care e calea? Cum procedezi cand nu vrei sa pari un om slab si nici nu vrei sa te lasi indrumat de un orgoliu care te va distruge intr-un final?
Echilibru. Un lucru esential pe care un om ca mine nu o sa-l aiba niciodata.
luni, 2 iunie 2014
Galceava inteleptului cu lumea
Oricat de mult te-ai stradui sa fii mai bun, lumea din jurul tau mereu iti va pune bete in roate si va incerca sa te traga in jos. Mereu se intampla asta atunci cand incerci sa ajungi cat mai sus.
Oameni mici care vor incerca sa te incurce sa ajugi la visul tau, la fel si obstacole, vor fi peste tot. Important nu e sa stii sa-i ocolesti, ci sa stii cum sa le demonstrezi ca nu esti atat de mic pe cat pari, chiar daca esti la inceput de drum.
Oameni care vor incerca sa-ti fure locul vei gasi la fiecare pas. Trebuie sa ramai cinstit in sufletul tau pentru ca visul pe care il ai sa fie la fel.
Nu tot cei care par a fi niste INVATATI sunt, intr-adevar, asa. Multi dintre ei doar vor incerca sa te invete ceva, intr-un sistem plin de 'animale' care se ascund in spatele unor MASTI pentru a parea mai buni: elefanti, cameleoni, corbi, camile, girafe sunt in spatele tau si langa tine. Doar ca le lipseste ceva mult mai important pentru a te face pe tine sa inveti.
Pana la urma, NOROCUL NESTATORNIC e in viata tuturor. Iar inauntrul unor oameni, DESERTACIUNEA se gaseste in cantintati prea mari, ajungand sa fie stapaniti de ea.
UNDE SUNT profesorii care ar trebui sa ne invete mai mult decat niste scrieri? Asta ma intreb din ce in ce mai des, dar, cu siguranta nu in locul in care ma aflu.
Ce vor fi cei care vor ajunge PROFESORI? Niste 'TIGANI' care tanjesc dupa 'MANCARE' si 'BAUTURA' si uita de care este scopul lor intr-o LUME EFEMERA.
Cu siguranta, pentru acesti oameni nu se va scrie niciun LETOPISET, nicio CAZANIE, nicio PSALTIRE si nici macar vreo CRONICA ANONIMA. Chiar daca unii sunt facuti sa ramana anonimi.
POST SCRIPTUM: IMI VOI ADUCE AMINTE CA SUNT MURITOR dar si de faptul ca INTELEPTUL mereu duce o lupta cu LUMEA.
sâmbătă, 24 mai 2014
Femeia Inteligenta VS. femeia proasta
De ce-ai inlocui o femeie inteligenta cu una cu mult inferioara acesteia?
Vezi tu, femeia proasta te va tine langa ea doar pentru relationship status-ul de pe facebook si pentru a le arata prietenelor ei ca are si ea iubit, dar nu te va intelege. Nici macar nu va incerca asta. Pentru ca femeile proaste sunt suficient de superficiale incat sa ignore. Te vor tine langa tine doar ca sa aiba cu cine sa-si piarda timpul. Timpul acela in care, oricum nu fac nimic.
Ele prefera barbatii cu un nivel la fel de scazut, care 'sa le dea ceea ce merita'. De cele mai multe ori, dezamagiri.
In schimb, femeia inteligenta va sti cum sa te iubeasca. Si nu pentru ca e inteligenta, pentru ca nu ai nevoie de carte ca sa stii sa iubesti un barbat, ci pentru ca inteligenta nu va exista niciodata fara o inima care sa bata intr-un ritm perfect. Cele doua se sincronizeaza; asta inseamna inteligenta.
Femeia inteligenta nu-ti va scorni in trecut si nici n-o sa-i pese cine ai fost inainte sa te cunoasca, cu cine si pe unde ai umblat; nu are nevoie de explicatii. Te va accepta asa cum esti, cu bune si cu rele, pentru ca inteligenta ei stie ca nu exista perfectiune. Nici macar oamenii inteligenti nu sunt perfecti.
Si va putea sa te faca fericit.
De ce sa alegi o femeie proasta? Pentru ca oamenii care se aseamana, se aduna.
marți, 13 mai 2014
Ce-am invatat intr-o viata de "om mic"
Lucruri pe care le-am invatat in 20 de ani:
1. Nu conteaza cati bani ai in buzunar, cont si pe oriunde se mai poate, daca sufletul ti-e mereu pustiu;
2. Nu conteaza numarul prietenilor, ci numarul celor care iti sunt alaturi atunci cand ai nevoie;
3. Banii nu te vor face niciodata mai destept, mai frumos sau mai bun, dimpotriva, reprezinta o masca a defectelor tale;
4. Familia reprezinta cel mai bun prieten, restul apropiatilor iti pot deveni in orice minut, dusmani;
5. Aparentele inseala in cel putin 90% din cazuri;
6. Oamenii pot fi cumparati intr-o clipa de bani; cei slabi se vor vinde pentru un buzunar mai plin;
7. Sa nu ai incredere in omul care te linguseste prea mult; de regula el spune CELE MAI MULTE MINCIUNI;
8. Oricat de departe vei pleca, mereu iti vei intoarce capul spre locul in care ai fost fericit;
9. Familia nu te vinde si nu-ti infige cutitul pe la spate; ei o sa te astepte mereu si o sa te ierte;
10. Oamenii care nu au incredere in tine pot fi cei pe care ii iubesti cel mai mult; si de accea vei si reusi;
11. Cele mai bune lucruri in viata sunt gratis, dar exista un alt fel de pret pe care trebuie sa-l platesti ca sa ai parte de cateva 'bucatele';
12. AI INCREDERE DOAR IN TINE. Poti VORBI zile intregi cu o persoana si sa te dezamageasca atunci cand te astepti mai putin, aliandu-se cu cea mai apropiata persoana de langa tine;
13. Esti liber sa faci ceea ce sufletul tau iti spune, atata timp cat tu crezi in ceea ce-ti doresti si stii ca e tot ceea ce vrei; parerile celor din jurul tau sunt doar niste zgomote/piedici din partea unora care nu vor sa te vada mai sus decat sunt ei; si, de obicei, ei sunt undeva foarte jos;
14. Mergi cu sufletul in directia in care-ti dicteaza el, chiar daca asta inseamna sa MERGI SINGUR si SA RENUNTI LA TOT; rasplata poate fi mai mare decat orice obstacol;
15. Fii bun oricat de prost vei parea si chiar daca vei avea de pierdut; de cele mai multe ori, in felul asta, reusesti sa dormi bine noaptea, stiind ca ai facut ceea ce trebuia, chiar daca altii au profitat de tine;
16. Urmeaza-ti visul chiar daca asta inseamna sa te abati de la drumul pe care ar fi trebuit sa-l urmezi pentru a-l indeplini;
17. IARTA. Chiar daca ei nu merita, tu meriti sa dormi linistit noaptea; oricum, karma are grija de toti;
18. IUBESTE. Chiar daca nu iubesti pe cine trebuie sau chiar daca nu merita, iubeste-i pe cei care-ti fac inima sa bata mai tare, pe cei care te fac sa simti ce n-ai mai simtit, pe cei care te-au dus in locuri pe care nu le cunosteai, pe cei care te-au acceptat asa cum esti; iubeste;
19. BUCURA-TE DE VIATA. Sunt multe lucruri carora nu le dai importanta, dar, daca le-ai privi mai atent, ti-ai da seama ca te pot face fericit;
20. SA NU UITI NICIODATA DE UNDE AI PLECAT SI NICI PE CEI CARE TE-AU AJUTAT. Oricat de sus vei ajunge, sa nu uiti ca ai plecat de jos, iar in drumul tau spre varf au fost cativa oameni care te-au ajutat sa ajungi acolo; fara ei, poate, te-ai fi pierdut pe drum;
21. MULTUMESTE-LE celor care te-au ajutat, celor care au avut incredere in tine, celor care te-au facut fericit si te-au ajutat sa treci peste orice noapte grea; un simplu 'multumesc' poate fi cea mai buna rasplata;
22. NU TE MINTI. Atunci cand ii minti pe ceilalti, te minti pe tine. Compromisurile nu sunt bune pentru suflet; ALWAYS STAY TRUE TO YOURSELF;
23. ROAGA-TE. E cel mai bun ajutor pentru suflet.
1. Nu conteaza cati bani ai in buzunar, cont si pe oriunde se mai poate, daca sufletul ti-e mereu pustiu;
2. Nu conteaza numarul prietenilor, ci numarul celor care iti sunt alaturi atunci cand ai nevoie;
3. Banii nu te vor face niciodata mai destept, mai frumos sau mai bun, dimpotriva, reprezinta o masca a defectelor tale;
4. Familia reprezinta cel mai bun prieten, restul apropiatilor iti pot deveni in orice minut, dusmani;
5. Aparentele inseala in cel putin 90% din cazuri;
6. Oamenii pot fi cumparati intr-o clipa de bani; cei slabi se vor vinde pentru un buzunar mai plin;
7. Sa nu ai incredere in omul care te linguseste prea mult; de regula el spune CELE MAI MULTE MINCIUNI;
8. Oricat de departe vei pleca, mereu iti vei intoarce capul spre locul in care ai fost fericit;
9. Familia nu te vinde si nu-ti infige cutitul pe la spate; ei o sa te astepte mereu si o sa te ierte;
10. Oamenii care nu au incredere in tine pot fi cei pe care ii iubesti cel mai mult; si de accea vei si reusi;
11. Cele mai bune lucruri in viata sunt gratis, dar exista un alt fel de pret pe care trebuie sa-l platesti ca sa ai parte de cateva 'bucatele';
12. AI INCREDERE DOAR IN TINE. Poti VORBI zile intregi cu o persoana si sa te dezamageasca atunci cand te astepti mai putin, aliandu-se cu cea mai apropiata persoana de langa tine;
13. Esti liber sa faci ceea ce sufletul tau iti spune, atata timp cat tu crezi in ceea ce-ti doresti si stii ca e tot ceea ce vrei; parerile celor din jurul tau sunt doar niste zgomote/piedici din partea unora care nu vor sa te vada mai sus decat sunt ei; si, de obicei, ei sunt undeva foarte jos;
14. Mergi cu sufletul in directia in care-ti dicteaza el, chiar daca asta inseamna sa MERGI SINGUR si SA RENUNTI LA TOT; rasplata poate fi mai mare decat orice obstacol;
15. Fii bun oricat de prost vei parea si chiar daca vei avea de pierdut; de cele mai multe ori, in felul asta, reusesti sa dormi bine noaptea, stiind ca ai facut ceea ce trebuia, chiar daca altii au profitat de tine;
16. Urmeaza-ti visul chiar daca asta inseamna sa te abati de la drumul pe care ar fi trebuit sa-l urmezi pentru a-l indeplini;
17. IARTA. Chiar daca ei nu merita, tu meriti sa dormi linistit noaptea; oricum, karma are grija de toti;
18. IUBESTE. Chiar daca nu iubesti pe cine trebuie sau chiar daca nu merita, iubeste-i pe cei care-ti fac inima sa bata mai tare, pe cei care te fac sa simti ce n-ai mai simtit, pe cei care te-au dus in locuri pe care nu le cunosteai, pe cei care te-au acceptat asa cum esti; iubeste;
19. BUCURA-TE DE VIATA. Sunt multe lucruri carora nu le dai importanta, dar, daca le-ai privi mai atent, ti-ai da seama ca te pot face fericit;
20. SA NU UITI NICIODATA DE UNDE AI PLECAT SI NICI PE CEI CARE TE-AU AJUTAT. Oricat de sus vei ajunge, sa nu uiti ca ai plecat de jos, iar in drumul tau spre varf au fost cativa oameni care te-au ajutat sa ajungi acolo; fara ei, poate, te-ai fi pierdut pe drum;
21. MULTUMESTE-LE celor care te-au ajutat, celor care au avut incredere in tine, celor care te-au facut fericit si te-au ajutat sa treci peste orice noapte grea; un simplu 'multumesc' poate fi cea mai buna rasplata;
22. NU TE MINTI. Atunci cand ii minti pe ceilalti, te minti pe tine. Compromisurile nu sunt bune pentru suflet; ALWAYS STAY TRUE TO YOURSELF;
23. ROAGA-TE. E cel mai bun ajutor pentru suflet.
sâmbătă, 10 mai 2014
Singuratate
sunt cel mai trist om dintre toti pe care-i cunosc
si stiu ca ma ascund in spatele unor zambete cand nu mai stiu
decat sa ma mai intorc de pe o parte pe alta a patului gol,
sau ca atunci cand scriu
nu mai stiu in care parte sa o iau ca sa nu mai fiu
atat de singura cand incerc sa nu fiu.
ma sterg apoi de amintiri pe care le arunc
de fiecare data din nou in mine
cautand neincetat sa-mi fac mai mult rau decat bine
crezand ca nu ma mai intorc la tine,
ma mint de fiecare data crezand ca totul tine de mine.
si stiu ca ma ascund in spatele unor zambete cand nu mai stiu
decat sa ma mai intorc de pe o parte pe alta a patului gol,
sau ca atunci cand scriu
nu mai stiu in care parte sa o iau ca sa nu mai fiu
atat de singura cand incerc sa nu fiu.
ma sterg apoi de amintiri pe care le arunc
de fiecare data din nou in mine
cautand neincetat sa-mi fac mai mult rau decat bine
crezand ca nu ma mai intorc la tine,
ma mint de fiecare data crezand ca totul tine de mine.
miercuri, 7 mai 2014
Fericirea de la malul marii. Rasaritul care m-a spalat de pacate
" M-am intors acasa intr-o zi. Acolo unde sufletul isi dorea cu nerabdare sa mearga pentru ca secase de atata dor. Acolo unde si-a gasit pacea de care-avea nevoie. Acolo unde el era mereu. Doar locul acela ii oferea fericirea si linistea de care-avea nevoie. Doar acolo isi putea reincarca bateriile si putea uita toate lucrurile care i-au adus nefericirea in ultimul timp.
Casa mea de la mare m-a spalat de toate pacatele. Am lasat in ziua aia tot raul pe care-l facusem si toti oamenii care-mi adusesera tristete. I-am uitat pe toti asa cum o facusera si ei candva.
Stiam ca numai acolo pot ierta si pot uita. Stiam ca doar locul ala ma putea ajuta sa devin un om mai bun.
Mi-am adunat toata mizeria din suflet si am aruncat-o in mare. Am lasat in momentul acela toate amintirile care nu ma lasau sa dorm noaptea.
A fost ziua in care mi-am gasit puterea sa iert. Si sa uit. Sa uit ca intr-o vreme am fost un om nefericit.
Mi-am aruncat nefericirea in apa si am lasat-o sa se scufunde cu toate amintirile pe care le adusesem cu mine in acea zi. Toate acelea imi ingreunau sufletul. Paseam mai greu cu ele in interiorul meu.
Soarele mi-a readus fericirea. Mi-a cicatrizat toate ranile si le-a carpit cum a stiut el mai bine. Puteam sa sper din nou. Acum sufletul meu era mai usor, dar, poate prea usor pentru ca acum era gol. Nu mai simtea nimic si stia ca momentul in care nu va mai simti nimic va fi cel mai greu.
Acum inca ma lupt cu un suflet gol dar mi-am recuperat fericirea.
Am asteptat momentul asta ceva vreme.
Am prins cel mai frumos rasarit pe plaja dupa mult timp. Mi-am dat seama atunci ca reprezinta intoarcerea fericirii in viata mea. Si, undeva in rasaritul acela te aflai si tu: soarele era o amintire care iesea din mare cu o caldura ce urma sa incalzeasca in alta parte, in alt suflet. Caldura prea puternica te poate rani uneori.
Sufletul nostru cunoaste mereu locul unde se poate vindeca de orice. Si, mai devreme sau mai tarziu, isi va gasi pasii catre locul acela, catre locul care-i va reda fericirea.
De data asta e gol.
Nu te-am uitat."
vineri, 25 aprilie 2014
Rasarit de soare
"Ai fost o ploaie calda de vara care mi-a racorit trupul ars de soare. O ploaie de care-aveam nevoie.
Ai fost soarele care mi-a incalzit sufletul inghetat si gol.
Ai fost marea mea si cel mai frumos rasarit pe care l-am prins la malul marii.
Ai fost nisipul care-mi atingea usor talpile goale si apa marii care m-a spalat de toate pacatele si de tot raul pe care-l facusem inainte.
Ai fost soarele care m-a facut sa uit toate greselile si datorita caldurii lui am renascut. Singurul rasarit de soare de care-aveam nevoie.
Parfumul pielii tale m-a tinut in viata. Si in fiecare zi fericita.
Ai fost cel mai frumos cadou primit de ziua mea.
Cel mai dulce sarut.
Ai fost paharul de apa care mi-a potolit setea.
Ai fost vara care mi-a redat libertatea.
Ai fost cea mai buna greseala pe care o puteam face. Si cea mai importanta amintire."
Ai fost soarele care mi-a incalzit sufletul inghetat si gol.
Ai fost marea mea si cel mai frumos rasarit pe care l-am prins la malul marii.
Ai fost nisipul care-mi atingea usor talpile goale si apa marii care m-a spalat de toate pacatele si de tot raul pe care-l facusem inainte.
Ai fost soarele care m-a facut sa uit toate greselile si datorita caldurii lui am renascut. Singurul rasarit de soare de care-aveam nevoie.
Parfumul pielii tale m-a tinut in viata. Si in fiecare zi fericita.
Ai fost cel mai frumos cadou primit de ziua mea.
Cel mai dulce sarut.
Ai fost paharul de apa care mi-a potolit setea.
Ai fost vara care mi-a redat libertatea.
Ai fost cea mai buna greseala pe care o puteam face. Si cea mai importanta amintire."
duminică, 6 aprilie 2014
Narcotic
Viata e ca o tigara. Ne grabim sa tragem din ea pentru ca a devenit o obisnuinta. Trecem prin ea repede fara sa o mai traim. Se stinge usor nereusind sa tragem prea multe fumuri din ea din cauza obsesiei disperate de a ajunge la filtru, adica la ceea ce oamenii numesc FERICIRE.
Tigarea noastra se aprinde de prea putine ori iar cand se aprinde, se aprinde degeaba. Nu invatam nimic din 'fumul' pe care-l 'inhalam'. Nu facem altceva decat sa traim stereotip fiecare lucru ce ne iese in drum.
Dupa ce o termini, ai si uitat ca ai fumat-o pentru ca ai uitat sa o 'traiesti', sa profiti de momentul ala. O arunci in graba pe jos, uitand imediat starea pe care ti-o dadea. La fel e si cu viata, uitam intr-o clipa momentele frumoase si le aruncam pe jos, calcand apoi cu piciorul pe ele. Le strivim si le lasam aruncate pe jos, ramanand in urma noastra ca un gunoi. Exact. Aruncam momentele alea frumoase si uitam intensitatea cu care le-am trait si fericirea pe care ne-au creat-o atunci cand le-am trait.
Aprinde-ti tigarea vietii tale. Intinde-ti capul pe spate si inspira. Simti cum totul e mai clar in mintea ta acum. Toate lucrurile au sens. Esti linistit acum.
Traieste-ti viata exact asa cum traiesti momentul atunci cand fumezi tigarea asta. Intens. Traieste fiecare fum pe care il inhalezi, fiecare moment pe care-l traiesti in viata asta care e la fel de scurta precum o tigare.
Tigarea noastra se aprinde de prea putine ori iar cand se aprinde, se aprinde degeaba. Nu invatam nimic din 'fumul' pe care-l 'inhalam'. Nu facem altceva decat sa traim stereotip fiecare lucru ce ne iese in drum.
Dupa ce o termini, ai si uitat ca ai fumat-o pentru ca ai uitat sa o 'traiesti', sa profiti de momentul ala. O arunci in graba pe jos, uitand imediat starea pe care ti-o dadea. La fel e si cu viata, uitam intr-o clipa momentele frumoase si le aruncam pe jos, calcand apoi cu piciorul pe ele. Le strivim si le lasam aruncate pe jos, ramanand in urma noastra ca un gunoi. Exact. Aruncam momentele alea frumoase si uitam intensitatea cu care le-am trait si fericirea pe care ne-au creat-o atunci cand le-am trait.
Aprinde-ti tigarea vietii tale. Intinde-ti capul pe spate si inspira. Simti cum totul e mai clar in mintea ta acum. Toate lucrurile au sens. Esti linistit acum.
Traieste-ti viata exact asa cum traiesti momentul atunci cand fumezi tigarea asta. Intens. Traieste fiecare fum pe care il inhalezi, fiecare moment pe care-l traiesti in viata asta care e la fel de scurta precum o tigare.
luni, 31 martie 2014
Scrisoare de ramas-bun
Nu te-am uitat.
Dar acum sunt suficient de matura incat sa-mi dau seama ca nu toti oamenii care intra in viata noastra o sa si ramana. Ca fiecare isi are timpul si ca intalnim fiecare persoana cu un scop.
Scopul pentru care te-am intalnit pe tine a fost sa-mi faci un an din viata mai bun.
Cand ai aparut in viata mea, noptile mele nedormite au inceput sa dispara. Noptile alea nenorocite in care imi puneam o mie de intrebari la care nu stiam niciodata sa raspund. Nopti in care dormeam cate trei ore inainte sa plec la serviciu. Oboseala acelor zeci de nopti nedormite au inceput sa dispara.
Eram mai vesela ca niciodata si plina de energie.
Ochii tai mi-au luminat drumul intunecat in clipele in care nu mai stiam pe unde s-o apuc, incotro sa ma indrept.
Ai avut rabdare si m-ai acceptat asa cum eram. Ochii mei verzi te faceau mereu sa zambesti si sa te opresti pentru cateva momente sa te holbezi la mine. Mi-ai fi sarutat buzele non-stop daca ai fi putut si ce iubeai cel mai mult era sa te joci prin parul meu inainte sa adormi.
Imi umpleai in fiecare dimineata pielea cu saruturi fine. Ele erau singurul ceas desteptator pe care nu-l uram.
Iubeai sa te plimbi tinandu-ma de mana prin parc si pareai atat de fericit ca ma aveai si atat de mandru ca eram eu langa tine.
Mi-ai spus intr-o zi ca viata ta s-a schimbat de cand m-ai intalnit pe mine si ca ti-am dat toate planurile peste cap. Ca atunci cand credeai ca nu o sa-ti mai gasesti linistea, am aparut eu ca sa te fac sa zambesti din nou.
Mi-ai spus ca te-am facut fericit dupa ani buni in care nu mai stiai nici sa rostesti cuvantul 'fericire' pentru ca nu mai trecuse pe la tine de mult timp.
Mi-ai spus ca momentele tale de singuratate care pareau sa nu se mai sfarseasca au aparut in ziua in care m-ai intalnit. Ca ai stiut ca lucurile o sa se schimbe in bine din acel moment.
Mi-ai spus ca te-am schimbat pentru ca te-am facut sa vezi ca nu exista numai lucruri rele in viata ta, ca am fost lumina care te-a ajutat sa scapi de intunericul prin care nu mai vedeai si din care nu mai puteai sa scapi.
Zilele tale grele au luat sfarsit cand m-ai intalnit. La fel a fost si pentru mine.
Poate ca am fost gramul de fericire care ne lipsea, unul pentru celalalt. Poate ca am fost prezenta care sa ne scape de singuratate pe amandoi. Ne-am intalnit in locul potrivit, la momentul potrivit, exact la jumatatea drumului. In ziua in care fericirea a reaparut in vietile noastre.
Am invatat dupa ceva timp ca nu ai mai putut ramane. Ca ai avut timpul tau in viata mea pe care l-ai petrecut cum ai stiut mai bine si m-ai invatat cele mai frumoase lucruri tinandu-ma de mana.
Au trecut ceva ani de cand nu te-am mai vazut, multe zile rele dar si cateva bune.
Acum stiu ca, daca te voi vedea intr-o zi in cel mai banal loc sau in cel mai frumos posibil, in Bucurestiul asta aglomerat si obosit, sau la Sibiu, orasul pe care-l iubeam amandoi, sau poate in cel mai indepartat si nepotrivit loc posibil, iti voi zambi la fel cum am facut-o prima oara cand te-am vazut. Asta va fi un fel de multumesc pentru cel mai frumos an din viata mea.
Dar acum sunt suficient de matura incat sa-mi dau seama ca nu toti oamenii care intra in viata noastra o sa si ramana. Ca fiecare isi are timpul si ca intalnim fiecare persoana cu un scop.
Scopul pentru care te-am intalnit pe tine a fost sa-mi faci un an din viata mai bun.
Cand ai aparut in viata mea, noptile mele nedormite au inceput sa dispara. Noptile alea nenorocite in care imi puneam o mie de intrebari la care nu stiam niciodata sa raspund. Nopti in care dormeam cate trei ore inainte sa plec la serviciu. Oboseala acelor zeci de nopti nedormite au inceput sa dispara.
Eram mai vesela ca niciodata si plina de energie.
Ochii tai mi-au luminat drumul intunecat in clipele in care nu mai stiam pe unde s-o apuc, incotro sa ma indrept.
Ai avut rabdare si m-ai acceptat asa cum eram. Ochii mei verzi te faceau mereu sa zambesti si sa te opresti pentru cateva momente sa te holbezi la mine. Mi-ai fi sarutat buzele non-stop daca ai fi putut si ce iubeai cel mai mult era sa te joci prin parul meu inainte sa adormi.
Imi umpleai in fiecare dimineata pielea cu saruturi fine. Ele erau singurul ceas desteptator pe care nu-l uram.
Iubeai sa te plimbi tinandu-ma de mana prin parc si pareai atat de fericit ca ma aveai si atat de mandru ca eram eu langa tine.
Mi-ai spus intr-o zi ca viata ta s-a schimbat de cand m-ai intalnit pe mine si ca ti-am dat toate planurile peste cap. Ca atunci cand credeai ca nu o sa-ti mai gasesti linistea, am aparut eu ca sa te fac sa zambesti din nou.
Mi-ai spus ca te-am facut fericit dupa ani buni in care nu mai stiai nici sa rostesti cuvantul 'fericire' pentru ca nu mai trecuse pe la tine de mult timp.
Mi-ai spus ca momentele tale de singuratate care pareau sa nu se mai sfarseasca au aparut in ziua in care m-ai intalnit. Ca ai stiut ca lucurile o sa se schimbe in bine din acel moment.
Mi-ai spus ca te-am schimbat pentru ca te-am facut sa vezi ca nu exista numai lucruri rele in viata ta, ca am fost lumina care te-a ajutat sa scapi de intunericul prin care nu mai vedeai si din care nu mai puteai sa scapi.
Zilele tale grele au luat sfarsit cand m-ai intalnit. La fel a fost si pentru mine.
Poate ca am fost gramul de fericire care ne lipsea, unul pentru celalalt. Poate ca am fost prezenta care sa ne scape de singuratate pe amandoi. Ne-am intalnit in locul potrivit, la momentul potrivit, exact la jumatatea drumului. In ziua in care fericirea a reaparut in vietile noastre.
Am invatat dupa ceva timp ca nu ai mai putut ramane. Ca ai avut timpul tau in viata mea pe care l-ai petrecut cum ai stiut mai bine si m-ai invatat cele mai frumoase lucruri tinandu-ma de mana.
Au trecut ceva ani de cand nu te-am mai vazut, multe zile rele dar si cateva bune.
Acum stiu ca, daca te voi vedea intr-o zi in cel mai banal loc sau in cel mai frumos posibil, in Bucurestiul asta aglomerat si obosit, sau la Sibiu, orasul pe care-l iubeam amandoi, sau poate in cel mai indepartat si nepotrivit loc posibil, iti voi zambi la fel cum am facut-o prima oara cand te-am vazut. Asta va fi un fel de multumesc pentru cel mai frumos an din viata mea.
duminică, 30 martie 2014
Nirvana
"Imi deschid usor ochii trezita de o melodie
care se aude de afara pentru ca geamul era deschis. Ma-ntorc incet, inca
somnoroasa si-l vad pe el langa mine: barbatul visurilor mele.
Ochii albastri ii stralucesc cand ii intalnesc pe ai mei si
un zambet ii apare imediat pe fata. Parul lui negru sta perfect, de parca nici nu ar fi dormit. Se
apropie incet de fata mea si ma saruta
usor pe gat pentru ca stie ca barba lui
ma gandila si ma face mereu sa scot sunete ciudate.
E una dintre diminetile alea in
care soarele ma trezeste cu razele lui care-mi saruta bland fata. Si-n care ma trezesc buzele lui carnoase sarutandu-le usor pe ale mele.
Zilele astea sunt cele mai dulci. Cele mai dulci din
viata mea. Ciresii au inflorit in
sfarsit si simt deja aroma parfumului lor care a devenit aroma mea preferata
din primavara asta, dupa aroma pielii lui, bineinteles.
E dimineata mea preferata in care
ma trezesc alaturi de omul pe care l-am
asteptat o viata si care a aparut exact atunci cand nu mai speram. La fel si
primavara asta frumoasa care si-a facut aparitia dupa o iarna grea care m-a
chinuit cu gerul ei necrutator si cu starile de anxietate pe care mi le dadea.
Imi intorc privirea spre el si il
sorb din priviri. In gand ma intreb : unde ai fost pana acum? ce ti a luat atata
timp? As vrea sa raman in locul asta o vesnicie. Nu vreau sa ma ridic din pat,
nu vreau sa ma gandesc la ce-ar trebui sa fac.
Nu am nimic in minte acum. Pentru
prima data mintea mea e linistita, niciun gand nu mi mai trece prin cap. Si
sufletul, ah, sufletul e mai impacat ca niciodata, nu a fost niciodata atat de
fericit. Pace. Asta e ce simt inauntrul meu. Sentimentul ala de bine, de
fericire, de pace, de siguranta pe care nu l-am mai simtit niciodata si nu imi e
deloc familiar.
Private Thoughts
Poate ca ochii aia verzi sau albastri la care visezi tu nu-ti vor intalni
niciodata privirea si bratele alea la care speri zilnic nu te vor imbratisa in
patul tau nici dimineata, inainte sa pleci la serviciu, nici seara, cand te
intorci.
Poate ca buzele alea pline nu-ti vor acoperi niciodata trupul asa
cum iti doresti tu si nu vei gusta din aroma barbatului la care visezi.
Poate ca dimineata nu o sa te trezesti langa el si nu o sa-i simti
parfumul ala care sa-ti creeze dependenta iar barba lui nu o sa te zgarie usor
pe gat inainte sa adormi.
Poate ca sufletul tau plin de cicatricile unor relatii anterioare
nu o sa tresalte niciodata la auzul acelor doua cuvinte atat de greu de rostit:
"te iubesc!"
Poate ca dimineata nu te va trezi aroma de cafea facuta de el si nici nu vei lua micul dejun pe care el ti l-a pregatit.
Poate ca nu o sa simti parfumul florilor tale preferate in toata casa si n-o sa ai cu cine sa te uiti la filmul preferat intr-o seara de mai.
Poate ca nu o sa aiba cine sa-ti tina umbrela in zilele ploiase de toamna si nu o sa ai langa cine sa te ghemuiesti, cand ti-e frig, in serile reci de iarna.
Poate ca nu o sa ai langa cine sa vezi rasaritul pe plaja, intr-o zi de august.
Poate ca zilele la mare o sa fie mai plictisitoare fara el.
Poate ca toate astea o sa ti se para fara sens si o sa vrei sa pleci sa-l cauti.
Sau, poate, intr-o dimineata, cand te iti vei deschide ochii, il vei gasi langa tine.
vineri, 21 martie 2014
Ziua in care soarele imi aminteste de ACASA.
Acum lucrurile devin din ce in ce mai grele. Iti dai seama de asta cand vezi soarele de afara care-ti provoaca un dor atat de mare de ACASA. De oamenii pe care ii iubesti si care nu sunt cu tine, de liceu si de toate amintirile frumoase pe care le ai acolo.
Acum un an, soarele asta ne incalzea fata usor, in curtea liceului si n-aveam niciun stres. Si tot ne plangeam ca nu ne e bine si voiam sa plecam cat mai repede din oras. Si-acum vrem inapoi pentru ca lucrurile s-au complicat, au devenit grele.
Drumul pe care ai ales sa mergi, singura, nu e atat de usor, dar stiai asta in momentul in care ai plecat sa-ti implinesti visul, sa-ti cauti locul si sa ai viata pe care ti-o doresti de mult timp. Acum devine din ce in ce mai greu pentru ca iti aduci aminte de toate lucrurile frumoase pe care le-ai lasat in spate. Si toate amintrile alea..
Momentele in care radeai si te distrai cu colegii se plimba in continuu in mintea ta. Te-ntorci inapoi la zilele alea si respiri toate momentele in care erai fericita. Si ce bine era...
Oricat de mult te-ai schimba, mereu iti vei intoarce capul spre locul in care ai fost fericita.
Aminteste-ti doar ca toate visele implica sacrificii. Mereu trebuie sa pierzi pe o parte, ca sa castigi pe cealalta. Aminteste-ti de toti oamenii care te iubesc si poarta-i mereu in suflet, dragostea lor o sa te ghideze pe drumul tau. Aminteste-ti apoi toate lucrurile bune pe care le-ai trait si gandeste-te ca o sa se intample altele si mai bune.
Adu-ti mereu aminte cine esti, nu lasa obstacolele sa te impiedice din drumul tau. Adu-ti aminte pentru ce ai plecat si ce vrei sa devii. Si-apoi adu-ti aminte ca toate astea sunt mai importante decat orice obstacol care-ti iese in cale. Cu timpul, toate o sa se aranjeze in favoarea ta si o sa ai tot ce-ti doresti. Rabdare.
Aminteste-ti ca tu poti sa faci orice, sa ai orice, sa fii orice iti doresti. Si ca nimic in viata nu e intamplator, toate se intampla cu un scop.
Apoi, aminteste-ti sa te intorci ACASA. Pentru ca acolo va fi mereu o parte din sufletul tau, oricat de departe vei pleca si oricat de mult te-ai schimba.
Acum un an, soarele asta ne incalzea fata usor, in curtea liceului si n-aveam niciun stres. Si tot ne plangeam ca nu ne e bine si voiam sa plecam cat mai repede din oras. Si-acum vrem inapoi pentru ca lucrurile s-au complicat, au devenit grele.
Drumul pe care ai ales sa mergi, singura, nu e atat de usor, dar stiai asta in momentul in care ai plecat sa-ti implinesti visul, sa-ti cauti locul si sa ai viata pe care ti-o doresti de mult timp. Acum devine din ce in ce mai greu pentru ca iti aduci aminte de toate lucrurile frumoase pe care le-ai lasat in spate. Si toate amintrile alea..
Momentele in care radeai si te distrai cu colegii se plimba in continuu in mintea ta. Te-ntorci inapoi la zilele alea si respiri toate momentele in care erai fericita. Si ce bine era...
Oricat de mult te-ai schimba, mereu iti vei intoarce capul spre locul in care ai fost fericita.
Aminteste-ti doar ca toate visele implica sacrificii. Mereu trebuie sa pierzi pe o parte, ca sa castigi pe cealalta. Aminteste-ti de toti oamenii care te iubesc si poarta-i mereu in suflet, dragostea lor o sa te ghideze pe drumul tau. Aminteste-ti apoi toate lucrurile bune pe care le-ai trait si gandeste-te ca o sa se intample altele si mai bune.
Adu-ti mereu aminte cine esti, nu lasa obstacolele sa te impiedice din drumul tau. Adu-ti aminte pentru ce ai plecat si ce vrei sa devii. Si-apoi adu-ti aminte ca toate astea sunt mai importante decat orice obstacol care-ti iese in cale. Cu timpul, toate o sa se aranjeze in favoarea ta si o sa ai tot ce-ti doresti. Rabdare.
Aminteste-ti ca tu poti sa faci orice, sa ai orice, sa fii orice iti doresti. Si ca nimic in viata nu e intamplator, toate se intampla cu un scop.
Apoi, aminteste-ti sa te intorci ACASA. Pentru ca acolo va fi mereu o parte din sufletul tau, oricat de departe vei pleca si oricat de mult te-ai schimba.
luni, 17 martie 2014
Cei care m-au urmat pretutindeni
Sunt oameni care nu vor pleca niciodata, chiar daca circumstantele vor face sa fiti la sute de kilometri departare. Sunt oameni care, in ciuda greselilor tale, te vor ierta mereu, pentru ca te accepta asa cum esti. Pentru ca aleg sa vada partile tale bune.
Sunt oameni care te vor sprijini mereu atunci cand vei trece prin momente dificile. Ei n-o sa-ti intoarca spatele niciodata si te vor urma oriunde vei merge.
Sunt prietenii care te cunosc mai bine decat crezi tu. Care simt cand esti trist si vin sa-ti dea o mana de ajutor. Sunt cei care se bucura alaturi de tine in cele mai grele situatii si unde vei gasi mereu un umar pe care sa plangi. Vor cauta cele mai bune si frumoase vorbe sa te faca sa te simti mai bine, chiar daca nici ei n-o duc mai bine decat tine.
Cei care au mereu un zambet pentru tine si ti-l daruiesc de fiecare data cand te vad. Si o imbratisare sincera care parca nu se mai sfarseste.
Ei vor cauta mereu ceva care sa te faca sa te simti mai bine. Te vor face sa razi chiar si atunci cand tie iti vine cel mai tare sa plangi. Vor plange cu tine ca sa-ti arate ca nu esti singur. Si apoi o sa te ridice de jos si o sa-ti spuna ca tu esti mai mult decat lucrul ala care te-a facut trist. Ca tu meriti sa fii fericit si ca vei trece peste orice obstacol. Alaturi de ei. Iti vor intinde mana si te vor ajuta sa te ridici.
Sunt cei cu care prinzi fiecare rasarit de soare in locul pe care-l iubesti cel mai mult, MAREA. In fiecare dimineata, la ora 6, vor fi langa tine.
Si cei cu care te distrezi cel mai bine. Cu care razi pana te dor obrajii, cei care fac cele mai bune glume, cei cu care poti sa vorbesti orice prostie. Cei cu care poti face orice gluma, pentru ca nu se vor supara. Cei care iti inteleg sarcasmul si iti raspund in acelasi fel.
Sunt cei care te-asteapta sa vii de la Bucuresti cu un cadou care te va surprinde pentru ca ei stiu mereu ce-ti place. Cei care te-asteapta mereu sa te intorci cu un dor mare in suflet pentru ca ei iubesc intr-adevar prezenta ta pentru ca se simt bine alaturi de tine. Pentru ca tu stii sa-i faci sa zambeasca, pentru ca ai acel ceva care-i face fericiti. Pentru ca tu stii mereu de ce au ei nevoie, ce le place si ce nu, stii cum sa le aduci un zambet pe buze. Ai crescut cu ei si ii cunosti asa cum te cunosti pe tine. Sunt fratii pe care ti-i doreai, dar nu i-ai avut.
Sa vrei sa-ti urmezi visul, dar sa trebuiasca sa te desparti de cei pe care-i iubesti. Asta e un lucru cu adevarat greu.
Poate ca lucrurile trebuie sa se intample asa. Si de asta pleci. Ca intr-o zi sa-i reunesti pe toti, aproape de tine. Intr-o zi vei fi in acelasi loc cu toti pe care-i iubesti. Te vor face sa zambesti in fiecare zi si nu va mai trebui sa va despartiti.
Sunt cei mai buni prieteni ai tai. Cei care te-asteapta mereu sa te intorci acasa. Cei care te fac mereu fericiti. Cei care-au fost mereu langa tine, chiar si atunci cand credeai ca esti singur, cand toti ceilalti te-au parasit.
Sunt cei care au ramas langa mine chiar si atunci cand eu am ales sa merg pe un drum diferit de al lor.
Sunt cei care au ramas langa mine chiar si atunci cand eu am ales sa merg pe un drum diferit de al lor.
Stiu ca oriunde as merge in lumea asta, dragostea celor care ma iubesc ma va urma mereu.
duminică, 16 martie 2014
Nu-i da like
Mi se pare o prostie sa-i dai like la toate postarile unei tipe de care iti place, ca sa o agati. E penibil. Daca tot iti place asa mult de ea, bag-o in seama. Vorbeste-i frumos. Fa-te remarcat prin ceva special.
Daca tot vrei "s-o agati", arata-i ca meriti sa-ti dea o sansa. Adu-i flori. Si ciocolata. Fetele iubesc florile si ciocolata. Fa un gest frumos care sa o impresioneze. Cucereste-o prin sinceritate si simplitate, nu prin o mie de minciuni penibile si copilaresti, care, mai devreme sau mai tarziu, tot vor iesi la iveala.
Surprinde-o. Cu un lucru la care nu s-ar fi asteptat. Demonstreaza-i ca tu nu esti la fel ca toti tipii pe care i-a cunoscut si despre care ea spune ca sunt niste idioti. Fii tu insuti. Cu defecte si calitati. Copilaros, imatur, cu greseli, cu lucruri bune. Fa-o sa se indragosteasca de ele. Fa-o sa se indragosteasca de tot ceea ce insemni TU.
Si, daca ai norocul si iti ofera o sansa, incearca sa nu-i dai cu piciorul. Daca te-a acceptat asa cum esti, inseamna ca merita. Ca trebuie sa continui sa o cuceresti. In fiecare zi, nu numai ca sa "ajungi" la ea.
Nu-i da like. Demonstreaza-i ca meriti sa-si piarda timpul cu tine.
Daca tot vrei "s-o agati", arata-i ca meriti sa-ti dea o sansa. Adu-i flori. Si ciocolata. Fetele iubesc florile si ciocolata. Fa un gest frumos care sa o impresioneze. Cucereste-o prin sinceritate si simplitate, nu prin o mie de minciuni penibile si copilaresti, care, mai devreme sau mai tarziu, tot vor iesi la iveala.
Surprinde-o. Cu un lucru la care nu s-ar fi asteptat. Demonstreaza-i ca tu nu esti la fel ca toti tipii pe care i-a cunoscut si despre care ea spune ca sunt niste idioti. Fii tu insuti. Cu defecte si calitati. Copilaros, imatur, cu greseli, cu lucruri bune. Fa-o sa se indragosteasca de ele. Fa-o sa se indragosteasca de tot ceea ce insemni TU.
Si, daca ai norocul si iti ofera o sansa, incearca sa nu-i dai cu piciorul. Daca te-a acceptat asa cum esti, inseamna ca merita. Ca trebuie sa continui sa o cuceresti. In fiecare zi, nu numai ca sa "ajungi" la ea.
Nu-i da like. Demonstreaza-i ca meriti sa-si piarda timpul cu tine.
joi, 13 martie 2014
Priveste cerul
Priveste cerul! Un mesaj simplu pe care un tanar roman l-a scris in franceza pe un zid din Franta.
Dar in spatele acestui mesaj simplu sta indemnul de a lua o pauza de la rutina zilnica. De la o viata in care tot ceea ce facem este sa fugim dupa lucruri pe care ori nu o sa le avem niciodata, ori nu dureaza: bani, fericire, cariera.
Nu avem niciodata timp pentru a zambi. Pentru a multumi. Pentru a ne uita in dreapta noastra sa vedem cine ne este alaturi si sa le fim recunoscatori.
Uitam deseori, in aceasta goana zilnica, de cele mai simple si importante lucruri. Spunem ca ne dorim sa fim fericiti, dar uitam sa facem acele lucruri marunte care aduc intr-adevar fericirea adevarata. Fericirea pura. Pentru ca ea sta in lucrurile mici.
Ne dorim mereu mai mult. Nu suntem niciodata multumiti cu ceea ce avem. Nu suntem recunoscatori. Nu stim sa vedem ce fel de oameni avem langa noi. Uitam sa iubim, sa zambim, sa ne bucuram de frumosul din jur.
Apar, la un moment dat, in viata noastra, persoane care ne influenteaza negativ si ne distrag atentia de la lucrurile cu adevarat importante. De la cele care conteaza si ne-ar putea face viata mai buna.
Suntem prea focusati pe lucrurile pe care nu le avem si pe dorinta de a le obtine, pe oamenii pe care i-am pierdut si pe ranile pe care le-au lasat, incat uitam ca mai exista ceva. Un gram de bunatate in oamenii de la care ne asteptam mai putin. De la strainii din metrou, de la colegii cu care de-abia vorbim la facultate, de la vecini. Un simplu 'multumesc' , un zambet sau o vorba buna iti poate schimba ziua. Ti-o poate face mai buna. Daca stii sa-ti deschizi sufletul, sa fii recunoscator.
Poate mai exista un gram de umanitate in sufletul cui nu te astepti. In sufletul unui strain pe care-l intalnesti intamplator in cel mai stupid loc. Si poate iti vei gasi fericirea in sufletul acelui strain. Poate ca el stie ceea ce sufletului tau ii lipseste. Poate-ti va da ceea ce cautai.
Poate-ar fi cazul sa te opresti putin din rutina asta care te transforma intr-un robot. Poate-ar fi timpul sa PRIVESTI CERUL. La propiu. Sa-ti scoti capul din pamant si sa vezi cat e de frumos intr-o zi insorita de primavara. Sa inchizi ochii si sa respiri adanc. Atunci o sa-ti dai seama cat de multe lucruri ai si cat sunt de frumoase, cat de minunati sunt oamenii din jurul tau, ce viata frumoasa ai.
Apoi vei zambi si viata ta va fi altfel. Doar atunci cand vei realiza cat de improtante sunt lucrurile si cat de frumosi sunt oamenii care te inconjoara, care te iubesc.
Cu siguranta viata noastra ar fi mai buna daca am sti sa apreciem toate astea. Cu siguranta am fi mai fericiti daca am da ceea ce primim. Sa stim sa fim recunoscatori, asta ne lipseste. Poate asa am gasi fericirea si nu ar trebui sa mai alergam dupa ea.
Fericirea se ascunde undeva in sufletul nostru, in lucrurile marunte din fiecare zi pe care-o traim, si-n oamenii buni care incearca sa ne schimbe in bine viata.
Sunt toti cei care imi fac ziua mai frumoasa.
Dar in spatele acestui mesaj simplu sta indemnul de a lua o pauza de la rutina zilnica. De la o viata in care tot ceea ce facem este sa fugim dupa lucruri pe care ori nu o sa le avem niciodata, ori nu dureaza: bani, fericire, cariera.
Nu avem niciodata timp pentru a zambi. Pentru a multumi. Pentru a ne uita in dreapta noastra sa vedem cine ne este alaturi si sa le fim recunoscatori.
Uitam deseori, in aceasta goana zilnica, de cele mai simple si importante lucruri. Spunem ca ne dorim sa fim fericiti, dar uitam sa facem acele lucruri marunte care aduc intr-adevar fericirea adevarata. Fericirea pura. Pentru ca ea sta in lucrurile mici.
Ne dorim mereu mai mult. Nu suntem niciodata multumiti cu ceea ce avem. Nu suntem recunoscatori. Nu stim sa vedem ce fel de oameni avem langa noi. Uitam sa iubim, sa zambim, sa ne bucuram de frumosul din jur.
Apar, la un moment dat, in viata noastra, persoane care ne influenteaza negativ si ne distrag atentia de la lucrurile cu adevarat importante. De la cele care conteaza si ne-ar putea face viata mai buna.
Suntem prea focusati pe lucrurile pe care nu le avem si pe dorinta de a le obtine, pe oamenii pe care i-am pierdut si pe ranile pe care le-au lasat, incat uitam ca mai exista ceva. Un gram de bunatate in oamenii de la care ne asteptam mai putin. De la strainii din metrou, de la colegii cu care de-abia vorbim la facultate, de la vecini. Un simplu 'multumesc' , un zambet sau o vorba buna iti poate schimba ziua. Ti-o poate face mai buna. Daca stii sa-ti deschizi sufletul, sa fii recunoscator.
Poate mai exista un gram de umanitate in sufletul cui nu te astepti. In sufletul unui strain pe care-l intalnesti intamplator in cel mai stupid loc. Si poate iti vei gasi fericirea in sufletul acelui strain. Poate ca el stie ceea ce sufletului tau ii lipseste. Poate-ti va da ceea ce cautai.
Poate-ar fi cazul sa te opresti putin din rutina asta care te transforma intr-un robot. Poate-ar fi timpul sa PRIVESTI CERUL. La propiu. Sa-ti scoti capul din pamant si sa vezi cat e de frumos intr-o zi insorita de primavara. Sa inchizi ochii si sa respiri adanc. Atunci o sa-ti dai seama cat de multe lucruri ai si cat sunt de frumoase, cat de minunati sunt oamenii din jurul tau, ce viata frumoasa ai.
Apoi vei zambi si viata ta va fi altfel. Doar atunci cand vei realiza cat de improtante sunt lucrurile si cat de frumosi sunt oamenii care te inconjoara, care te iubesc.
Cu siguranta viata noastra ar fi mai buna daca am sti sa apreciem toate astea. Cu siguranta am fi mai fericiti daca am da ceea ce primim. Sa stim sa fim recunoscatori, asta ne lipseste. Poate asa am gasi fericirea si nu ar trebui sa mai alergam dupa ea.
Fericirea se ascunde undeva in sufletul nostru, in lucrurile marunte din fiecare zi pe care-o traim, si-n oamenii buni care incearca sa ne schimbe in bine viata.
Sunt toti cei care imi fac ziua mai frumoasa.
marți, 11 martie 2014
Toate lucrurile se intampla cu un scop. Chiar si matematica.
De-a lungul timpului am intalnit doua categorii de oameni: oameni buni, care m-au invatat tot ce stiu acum si m-au facut ceea ce sunt azi, si carora le multumesc in fiecare zi pentru asta, si oameni care mi-au aratat cine nu vreau sa devin; le multumesc si lor ca m-au ajutat sa evit o catastrofa.
Putinii oameni buni m-ajutat sa ma definesc. Sa-mi dau seama cine sunt si ce vreau de la viata. Aproximativ au reusit. Cel mai important lucru pe care l-am reusit datorita lor e faptul ca am realizat ca nu sunt ca cei din jurul meu, ca eu sunt diferita si pot sa realizez mai mult decat ei toti la un loc. Stiu ca pot sa ajung exact acolo unde visez pentru ca am curajul sa fac asta, intr-o lume plina de oameni mediocri, absurzi, care alearga dupa lucruri efemere. Stiu ca eu nu vreau sa fiu ca ei.
Apoi m-au invatat ca oricat de mult rau mi-ar face cei cu care o sa ma intalnesc in drumul meu prin viata, eu sa fiu mereu mai buna, sa raspund cu bunatate. Cred ca asta e cel mai bun lucru pe care l-am putut invata.
Dintre acesti oameni care m-au invatat numai de bine, fac parte patru profesoare, un fel de mentori spirituali care m-au ajutat sa nu ajung la fel de jos ca 'semenii' mei. Si nu am ajuns. Dimpotriva, i-am depasit mereu.
In generala am avut trei profesoare deosebite: cea de franceza, o doamna minunata, care-mi aducea mereu aminte de mama, pentru ca semanau prea mult, si care ma facea sa-nvat de drag franceza. Un om inteligent, poate prea bun cu unele persoane, care-si facea treaba ca un profesor de exceptie.
Doamna profesoara de engleza mi-a conturat pasiune pentru cea care urma sa devina limba de studiu in cei trei ani de facultate pe care urma sa-i parcurg dupa terminarea liceului. In ultimii doi ani de generala m-a inspirat. La propriu. Asa am reusit sa invat, tot de drag, engleza din ce in ce mai bine. Si m-a ajutat cu bunatatea sa.
Matematica am urat-o mereu, dar nu si pe cea care mi-a predat-o timp de patru ani in generala. Un om in adevaratul sens al cuvantului. Unul dintre putinii oameni pe care i-am cunoscut. O doamna adevarata, care nu numai ca m-a ajtutat sa pricep 'matematica imposibila', ci si sa reusesesc sa ajung acolo unde imi era locul, departe de o clasa in care nu ma regaseam. Despre dansa, numai de bine. Cred ca faptul ca era un om atat de bun m-a ajutat mult sa inteleg matematica si sa depasesc anumite obstacole interioare pe care le aveam in perioada aceea. Dupa cinci ani, am realizat ca acum sunt tot ceea ce dansa spunea ca sunt.
Cand am ajuns in liceu nu am scapat de ce m-am ferit toata viata: matematica. Urma sa inteleg dupa terminarea liceului de ce.
Si in liceu am intalnit o doamna profesoara, tot de matematica, care, luptandu-se sa ma faca sa inteleg acea materie pe care o respingeam, mi-a spus un lucru pe care urma sa-l inteleg abia dupa trei ani: TREBUIE SA ACCEPTI LUCRURILE ASA CUM SUNT.
La inceput nu am inteles pentru ca se dadea in mine o lupta care nu ma lasa sa vad ceea ce spuneau cei din jurul meu, ci numai ce voiam eu sa vad sau sa cred.
Acum ii dau dreptate. Nu poti schimba lucrurile. Trebuie doar sa le accepti asa cum sunt. Chiar daca sunt rele. Si, daca sunt rele, se vor indrepta in timp. Rabdare. Asta tot de la dansa am invatat. Pentru ca nu poti intelege si studia matematica decat cu foarte multa rabdare.
Si am mai invatat o lectie importanta: SA NU RENUNTI. Si stiu ca nici dansa nu a renuntat sa ne ajute sa luam BAC-ul. Pentru ca era singura profesoara care ne dadea meditatii dupa ore.
Mai stiu ca statea in spatele clasei si ne dadea sfaturi care aveau sa ne ajute in drumurile noastre in viata. Multi nu au inteles pentru ca nu le pasa. Eu am auzit, am ascultat, si am invatat. Si toate aceste lucruri ma ajuta acum. In fiecare zi din drumul meu cel nou dau de acele sfaturi. Pentru toate astea am numai respect.
De cei de la care-am invatat cine nu vreau sa devin, am dat toata viata.
Au fost lectii care m-au facut sa deschid ochii, sa vad pe cine am langa mine. Am inteles atunci ca nu toti oamenii care apar in viata noastra merita sa stea. Multi sunt doar pentru A NE EDUCA. Pentru a ne invata, intr-un mod nu tocmai bun, ce trebuie sa schimbam, cine trebuie si cine NU trebuie sa fim, ce vrem de la persoanele din jurul nostru. Am invatat de la ei ca nu toti cei pe care eu ii credeam buni si pe care ii ajutam aveau sa faca acelasi lucru pentru mine, dimpotriva, aveau sa ma raneasca cum puteau mai tare.
La 20 de ani le sunt recunoscatoare tuturor. Pentru ca au reusit sa ma faca sa devin omul bun care sunt astazi. Poate nu sunt asa cum imi doresc dar stiu ca incerc in fiecare zi sa fiu mai buna decat am fost ieri. Si decat cei cu care ma inconjor. Si pentru toate astea sunt mereu recunoscatoare.
Putinii oameni buni m-ajutat sa ma definesc. Sa-mi dau seama cine sunt si ce vreau de la viata. Aproximativ au reusit. Cel mai important lucru pe care l-am reusit datorita lor e faptul ca am realizat ca nu sunt ca cei din jurul meu, ca eu sunt diferita si pot sa realizez mai mult decat ei toti la un loc. Stiu ca pot sa ajung exact acolo unde visez pentru ca am curajul sa fac asta, intr-o lume plina de oameni mediocri, absurzi, care alearga dupa lucruri efemere. Stiu ca eu nu vreau sa fiu ca ei.
Apoi m-au invatat ca oricat de mult rau mi-ar face cei cu care o sa ma intalnesc in drumul meu prin viata, eu sa fiu mereu mai buna, sa raspund cu bunatate. Cred ca asta e cel mai bun lucru pe care l-am putut invata.
Dintre acesti oameni care m-au invatat numai de bine, fac parte patru profesoare, un fel de mentori spirituali care m-au ajutat sa nu ajung la fel de jos ca 'semenii' mei. Si nu am ajuns. Dimpotriva, i-am depasit mereu.
In generala am avut trei profesoare deosebite: cea de franceza, o doamna minunata, care-mi aducea mereu aminte de mama, pentru ca semanau prea mult, si care ma facea sa-nvat de drag franceza. Un om inteligent, poate prea bun cu unele persoane, care-si facea treaba ca un profesor de exceptie.
Doamna profesoara de engleza mi-a conturat pasiune pentru cea care urma sa devina limba de studiu in cei trei ani de facultate pe care urma sa-i parcurg dupa terminarea liceului. In ultimii doi ani de generala m-a inspirat. La propriu. Asa am reusit sa invat, tot de drag, engleza din ce in ce mai bine. Si m-a ajutat cu bunatatea sa.
Matematica am urat-o mereu, dar nu si pe cea care mi-a predat-o timp de patru ani in generala. Un om in adevaratul sens al cuvantului. Unul dintre putinii oameni pe care i-am cunoscut. O doamna adevarata, care nu numai ca m-a ajtutat sa pricep 'matematica imposibila', ci si sa reusesesc sa ajung acolo unde imi era locul, departe de o clasa in care nu ma regaseam. Despre dansa, numai de bine. Cred ca faptul ca era un om atat de bun m-a ajutat mult sa inteleg matematica si sa depasesc anumite obstacole interioare pe care le aveam in perioada aceea. Dupa cinci ani, am realizat ca acum sunt tot ceea ce dansa spunea ca sunt.
Cand am ajuns in liceu nu am scapat de ce m-am ferit toata viata: matematica. Urma sa inteleg dupa terminarea liceului de ce.
Si in liceu am intalnit o doamna profesoara, tot de matematica, care, luptandu-se sa ma faca sa inteleg acea materie pe care o respingeam, mi-a spus un lucru pe care urma sa-l inteleg abia dupa trei ani: TREBUIE SA ACCEPTI LUCRURILE ASA CUM SUNT.
La inceput nu am inteles pentru ca se dadea in mine o lupta care nu ma lasa sa vad ceea ce spuneau cei din jurul meu, ci numai ce voiam eu sa vad sau sa cred.
Acum ii dau dreptate. Nu poti schimba lucrurile. Trebuie doar sa le accepti asa cum sunt. Chiar daca sunt rele. Si, daca sunt rele, se vor indrepta in timp. Rabdare. Asta tot de la dansa am invatat. Pentru ca nu poti intelege si studia matematica decat cu foarte multa rabdare.
Si am mai invatat o lectie importanta: SA NU RENUNTI. Si stiu ca nici dansa nu a renuntat sa ne ajute sa luam BAC-ul. Pentru ca era singura profesoara care ne dadea meditatii dupa ore.
Mai stiu ca statea in spatele clasei si ne dadea sfaturi care aveau sa ne ajute in drumurile noastre in viata. Multi nu au inteles pentru ca nu le pasa. Eu am auzit, am ascultat, si am invatat. Si toate aceste lucruri ma ajuta acum. In fiecare zi din drumul meu cel nou dau de acele sfaturi. Pentru toate astea am numai respect.
De cei de la care-am invatat cine nu vreau sa devin, am dat toata viata.
Au fost lectii care m-au facut sa deschid ochii, sa vad pe cine am langa mine. Am inteles atunci ca nu toti oamenii care apar in viata noastra merita sa stea. Multi sunt doar pentru A NE EDUCA. Pentru a ne invata, intr-un mod nu tocmai bun, ce trebuie sa schimbam, cine trebuie si cine NU trebuie sa fim, ce vrem de la persoanele din jurul nostru. Am invatat de la ei ca nu toti cei pe care eu ii credeam buni si pe care ii ajutam aveau sa faca acelasi lucru pentru mine, dimpotriva, aveau sa ma raneasca cum puteau mai tare.
La 20 de ani le sunt recunoscatoare tuturor. Pentru ca au reusit sa ma faca sa devin omul bun care sunt astazi. Poate nu sunt asa cum imi doresc dar stiu ca incerc in fiecare zi sa fiu mai buna decat am fost ieri. Si decat cei cu care ma inconjor. Si pentru toate astea sunt mereu recunoscatoare.
duminică, 9 martie 2014
Primavara dupa iarna grea
Sunt putine momente in viata cand crezi ca ai gasit raspunsul la intebarile care pareau sa nu-si gaseasca vreunul. Atunci cand esti surprins de o intamplare la care nu te asteptai sa mai aiba loc. Cel putin nu atunci. Cand crezi ca ai gasit ceea ce cautai de prea mult timp.
Cand crezi ca in sfarsit noptile tale nedormite, pline de 'de ce?', au luat sfarsit.
E momentul in care o raza de soare apare in viata ta si-ti lumineaza cel mai ascuns colt al sufletului. Atunci incepi sa vezi mai bine. Atunci totul pare mai clar si simti cum iti gasesti pasii pe drumul pe care te ratacisesi candva.
Primavara isi face prezenta in viata ta dupa o lunga iarna al carei sfarsit parea prea departe. Sufletul revine la viata, tresare atunci cand te gandesti ca, in sfarsit nu o sa mai tremuri de frig. Cel putin nu singura. Si, chiar daca afara nu e primavara, in sufletul tau 'infloreste' fiecare bucatica care, pana mai ieri, nu-si gasea locul in pieptul tau.
Pentru prima data te simti in sfarsit implinita. Stii ca nu ai de ce sa-ti fie frica si mergi inainte fara teama pentru ca ai incredere. Pentru ca nu mai esti singura.
Cineva te tine de mana pe noul tau drum, te tine in brate ca sa te protejeze de frigul de afara. Dar tu nu simti nici frig, nici iarna pentru ca in sufletul tau e prea cald si bine. Pentru ca anul asta, anotimpul ala pe care-l urai atat de mult pare sa te fi ocolit.
Simti ca va fi bine.
Simti ca de data asta vei fi fericita si faci tot posibilul sa nu strici toate momentele astea frumoase. Iti promiti ca o sa faci tot ce-ti sta in puteri ca primavara din sufletul tau sa dureze mai mult decat dureaza cea de afara, mai mult de trei luni. Profiti de fiecare moment frumos, respiri 'aerul' acestei primavari care ti-a schimbat viata, zambesti cat mai mult, dansezi si le arati tuturor cat de fericita esti tu acum. Si nu-ti pasa ca ei se mira cum, in ciuda iernii posomorate de afara, tu zambesti si esti mai fericita ca oricand. Nu-ti pasa pentru ca stii ca tu traiesti si respiri doar PRIMAVARA.
Si timpul trece, si trece, si tot primavara, si tot e bine. Si tot frumos si cald la tine-n suflet.
Dar, cum niciun lucru nu dureaza, iarna vine grabita sa-si faca aparitia, ca-n fiecare an.
E din ce in ce mai frig la tine-n suflet si nu mai zambesti atat de des cum o faceai inainte. Apoi fericirea e inlocuita de dezamagire.
Nu-i usor, dar iti amintesti cum tot ce e frumos dureaza putin.
Iarna asta o sa fie mai grea decat toate celelalte, dar stii ca dupa iarna grea, mereu vine primavara. Mereu.
Cand crezi ca in sfarsit noptile tale nedormite, pline de 'de ce?', au luat sfarsit.
E momentul in care o raza de soare apare in viata ta si-ti lumineaza cel mai ascuns colt al sufletului. Atunci incepi sa vezi mai bine. Atunci totul pare mai clar si simti cum iti gasesti pasii pe drumul pe care te ratacisesi candva.
Primavara isi face prezenta in viata ta dupa o lunga iarna al carei sfarsit parea prea departe. Sufletul revine la viata, tresare atunci cand te gandesti ca, in sfarsit nu o sa mai tremuri de frig. Cel putin nu singura. Si, chiar daca afara nu e primavara, in sufletul tau 'infloreste' fiecare bucatica care, pana mai ieri, nu-si gasea locul in pieptul tau.
Pentru prima data te simti in sfarsit implinita. Stii ca nu ai de ce sa-ti fie frica si mergi inainte fara teama pentru ca ai incredere. Pentru ca nu mai esti singura.
Cineva te tine de mana pe noul tau drum, te tine in brate ca sa te protejeze de frigul de afara. Dar tu nu simti nici frig, nici iarna pentru ca in sufletul tau e prea cald si bine. Pentru ca anul asta, anotimpul ala pe care-l urai atat de mult pare sa te fi ocolit.
Simti ca va fi bine.
Simti ca de data asta vei fi fericita si faci tot posibilul sa nu strici toate momentele astea frumoase. Iti promiti ca o sa faci tot ce-ti sta in puteri ca primavara din sufletul tau sa dureze mai mult decat dureaza cea de afara, mai mult de trei luni. Profiti de fiecare moment frumos, respiri 'aerul' acestei primavari care ti-a schimbat viata, zambesti cat mai mult, dansezi si le arati tuturor cat de fericita esti tu acum. Si nu-ti pasa ca ei se mira cum, in ciuda iernii posomorate de afara, tu zambesti si esti mai fericita ca oricand. Nu-ti pasa pentru ca stii ca tu traiesti si respiri doar PRIMAVARA.
Si timpul trece, si trece, si tot primavara, si tot e bine. Si tot frumos si cald la tine-n suflet.
Dar, cum niciun lucru nu dureaza, iarna vine grabita sa-si faca aparitia, ca-n fiecare an.
E din ce in ce mai frig la tine-n suflet si nu mai zambesti atat de des cum o faceai inainte. Apoi fericirea e inlocuita de dezamagire.
Nu-i usor, dar iti amintesti cum tot ce e frumos dureaza putin.
Iarna asta o sa fie mai grea decat toate celelalte, dar stii ca dupa iarna grea, mereu vine primavara. Mereu.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)