Am pus din nou piciorul pe locul de unde am plecat acum un an.
Dar m-am intors alt om.
M-am intalnit pe drum cu umbra in care statea oglindit orgoliul meu.
Am mers indrumata de el catre greseli. Pe care le-am platit inzecit.
M-a tinut in brate si m-a sarutat exact asa cum un barbat isi saruta nevasta pe care o inseala.
Ajungi fata in fata cu orgoliul tau cand frica de a fi ranit se aseaza langa tine si incepe sa-ti vorbeasca. Apoi decizi sa-ti imbratisezi orgoliul mai tare.
Da, te va face sa pari mai puternic dar nicio secunda nu te va face mai fericit.
Dar nici sa pari slabi nu-ti doresti si alegi sa-l urmezi.
Stii ce e ciudat? Orice cale ai alege tot in abis ajungi.
Si, la capatul tunelului, m-a asteptat orgoliul. Era luminita aia alba pe care o vezi cand esti cu un picior pe Pamant si cu unul in Rai.
M-a imbratisat din nou si mi-a soptit ca atunci cand vrei sa nu pari slab trebuie sa mai faci si greseli.
Cum iti dai seama care e calea? Cum procedezi cand nu vrei sa pari un om slab si nici nu vrei sa te lasi indrumat de un orgoliu care te va distruge intr-un final?
Echilibru. Un lucru esential pe care un om ca mine nu o sa-l aiba niciodata.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu