La 4 ani incercam sa trec de gardul care ma despartea de libertatea de a ma juca.
La 7 ani am pierdut persoana care mi-a facut copilaria frumoasa si a umplut-o de fericire, omul care m-a invatat sa fiu o persoana buna, indiferent de situatie. Tot atunci am facut primul pas spre educatie.
La 10 ani m-am imbolnavit de o boala care ma va urmari toata viata, dar care atunci m-a invatat ce inseamna curajul. Tot atunci s-a nascut verisorul meu, copilul care mi-a schimbat viata si m-a facut sa-mi dau seama ce inseamna sa protejezi.
La 12 ani mi-am dat seama ca urasc matematica si am cunoscut o profesoara care nu m-a lasat sa abandonez.
La 15 ani am luat-o pe un drum nou, liceul, cu oameni noi care urmau sa ma invete multe lectii.
La 16 ani am avut nevoie de o schimbare majora care sa ma elibereze de 16 griji. Si am facut-o. Si mi-am dat seama cine sunt EU. Acela a fost momentul in care am invatat sa ma cunosc. Tot atunci am facut primul pas catre cel mai mare vis al meu. Am urcat pe scena de pe care i-am vazut pe cei mai importanti oameni din viata mea, fericiti, bucurandu-se pentru mine. Pasisem pe scena pe care urma sa-mi joc propriul vis.
La 18 ani am realizat ca sufletul meu e facut dintr-o mare si un rasarit de soare. Si am inceput sa renunt la oamenii si la lucrurile care-mi facusera rau. Si mi-am dat seama de cine sunt inconjurata. Am luat BAC-ul, am renuntat la matematica si mi-am ales drumul. Catre EST. Am lasat in urma tot ce iubeam: familia, prietenii, amintirile si locul in care m-am nascut. Totul pentru un vis.
La 19 ani am ajuns la facultate si am cunoscut oameni minunati. Si multi oameni rai. Am vazut ce inseamna sa fii inteligent cu adevarat. Am cunoscut multi oameni inteligenti si mi-am dat seama cat de mica sunt pe langa ei. Dar si cat de 'bogata' sunt. Am invatat ce inseamna 'cresti' singur, sa nu mai depinzi de parinti. Ce inseamna sa nu te ajute nimeni. Sa te descurci singur.
La 19 ani m-am indragostit pentru prima data. Si tot atunci am suferit cel mai mult. Am crescut in suflet un rasarit de soare care s-a stins repede intr-un apus trist.
M-am reintors in locul pe care-l iubesc cel mai mult. Si am regasit fericirea de care aveam nevoie. M-am udat cu apa care mi-a spalat toate amintirile neplacute si pacatele.
In 20 de ani am iubit, am ras, am plans, m-am suparat, am suparat, am facut cativa oameni fericiti, am facut oamenii sa zambeasca, am criticat oameni, am ajutat, am ranit, m-am ranit, am suferit, am visat cu tot sufletul, am lasat soarele sa-mi arda fata si sa-mi atinga sufletul, dezghetandu-l, am sperat, am uitat sa sper, am crezut in oameni, m-am 'ars' crezand in ei.
AM FOST FERICITA. AM IUBIT. AM TRAIT.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu