Narcotic

      Viata e ca o tigara. Ne grabim sa tragem din ea pentru ca a devenit o obisnuinta. Trecem prin ea repede fara sa o mai traim. Se stinge usor nereusind sa tragem prea multe fumuri din ea din cauza obsesiei disperate de a ajunge la filtru, adica la ceea ce oamenii numesc FERICIRE.
    Tigarea noastra se aprinde de prea putine ori iar cand se aprinde, se aprinde degeaba. Nu invatam nimic din 'fumul' pe care-l 'inhalam'. Nu facem altceva decat sa traim stereotip fiecare lucru ce ne iese in drum.


   Dupa ce o termini, ai si uitat ca ai fumat-o pentru ca ai uitat sa o 'traiesti', sa profiti de momentul ala. O arunci in graba pe jos, uitand imediat starea pe care ti-o dadea. La fel e si cu viata, uitam intr-o clipa momentele frumoase si le aruncam pe jos, calcand apoi cu piciorul pe ele. Le strivim si le lasam aruncate pe jos, ramanand in urma noastra ca un gunoi. Exact. Aruncam momentele alea frumoase si uitam intensitatea cu care le-am trait si fericirea pe care ne-au creat-o atunci cand le-am trait.


   Aprinde-ti tigarea vietii tale. Intinde-ti capul pe spate si inspira. Simti cum totul e mai clar in mintea ta acum. Toate lucrurile au sens. Esti linistit acum.
Traieste-ti viata exact asa cum traiesti momentul atunci cand fumezi tigarea asta. Intens. Traieste fiecare fum pe care il inhalezi, fiecare moment pe care-l traiesti in viata asta care e la fel de scurta precum o tigare.