Ma amuza (si dezgusta in acelasi timp) toti cei care vorbesc despre cat de mult urasc minciuna si oamenii ipocriti, rai, nenorociti etc.din jurul lor. Dar, daca stai sa ii analizezi mai bine, oamenii astia pe care ei ii urasc 'din toate puterile', mincinosii aceia notorii, sunt chiar ei.
E incredibil cum poti sa vorbesti despre altii si sa uiti de tine. Sa acuzi in stanga si-n dreapta, dar niciodata sa nu te uiti la tine, sa omiti cine esti. Sa te declari scarbit, revoltat de cat de mult pot mintii unii, de cat de rai pot fi, si, culmea, tu sa fii cel mai mare mincinos.
Culmea e ca ei mint cu atata incredere in ceea ce spun incat te fac sa crezi ca tot ce le iese pe gura e adevarat. Mult devotament si pasiune pun in ceea ce vor sa minta, ba chiar te privesc direct in ochi pentru a parea suficient de credibili.
Din fericire pentru unii, vorba aia 'ochii adevarati isi dau seama de minciunile adevarate' e mai mult decat potrivita. Pana la urma tot isi dau seama cu cine au de-a face si se hotarasc sa taie raul de la radacina. Sa ignore. Pentru ca nimic nu enerveaza un FRUSTRAT mai tare decat IGNORANTA.
Si apoi o sa se minuneze: de ce nu ma bagi in seama? Da' ce-am facut? Nu am mintit cu nimic!
Pana la urma toate minciunile ies la iveala. Chiar daca te faci ca nu le vezi, ele sunt mereu acolo. Si o sa-ti dai seama de gravitatea lor abia atunci cand te afecteaza in mod direct si prea tare. Atunci te gandesti ca nu meritai sa fi mintit pentru ca tu ai incercat sa spui mereu adevarul, sa fii sincer, cat mai sincer.
Dar partea cea mai grea e cand iti dai seama ca PENTRU ACEA PERSOANA NU ERAI ATAT DE IMPORTANTA INCAT SA-TI SPUNA ADEVARUL.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu