Mi-e dor de ACASA. Nu de locul in care m-am nascut, ci de acasa, locul copilariei mele, in care am crescut frumos si FERICITA. Locul in care oamenii din jurul meu ma iubeau cu adevarat.
E locul fericirii mele, al dragostei sincere. Locul in care oamenii nu minteau si nu se urau. Locul unde primeam mereu, pe langa o vorba buna, cate ceva care sa trezeasca in sufletul meu bucuria sincera a unui copil.
Mereu imi intorc privirea catre locul care a insemnat cel mai mult pentru mine.
Gaseam acolo locul perfect pentru a fi libera. Sufletul unui copil caruia ii placea sa se joace cu puii de gaina si-a gasit mereu libertatea in locul acela. Si era fericit. Singurii ani in care sufletul era cu adevarat fericit. Pentru ca era inconjurat de oameni care il iubeau, oameni care il educau frumos, oameni simpli care au format un SUFLET BUN.
"O vad ca prin vis. E mereu acolo, cand ma trezesc si cand ma pun sa dorm. E mereu in stanga si-n dreapta mea, ocrotindu-ma, dar, mai ales, e in sufletul meu, oriunde-as merge. Stiu ca orice as face si orice mi s-ar intampla, bun sau rau, ea va fi mereu langa mine si va avea grija de mine. Stiu ca mereu ma va urma oriunde-as merge. Stiu ca mereu ma va iubi chiar si-atunci cand voi face cele mai stupide greseli, ea ma va intelege mereu si ma va ierta.
Ea e OMUL FRUMOS. E singurul om bun pe care l-am intalnit si sunt sigura ca nu o sa mai intalnesc pe cineva la fel de bun. E omul care m-a educat frumos, care m-a iubit neconditionat, care m-a invatat cele mai importante lucruri pe care trebuie sa le stie un copil. Omul care facea orice pentru mine.
Sunt recunoscatoare ca am avut-o pe ea atunci cand parintii mei nu puteau sa fie langa mine. Si nu am dus niciodata lipsa de afectiune. A fost omul perfect pentru a avea grija de sufletul pur de copil.
A fost mama si tatal meu, a fost educatorul meu, a fost dragoste si bucurie. Si a fost mai mult de atat. Cea care m-a invatat sa fiu mereu un om bun, chiar daca oamenii din jurul meu imi vor da mereu motive sa procedez exact invers. A fost cea care m-a invatat ca exista mereu cineva, undeva, sus, care are mereu grija de mine atata timp cat eu cred asta si cea care m-a invatat sa ma rog. M-a invatat sa-mi ridic mereu privirea si sa caut atunci cand simt ca nu mai pot pentru ca ea va fi mereu undeva sa ma protejeze.
Toate lucrurile bune pe care le-am realizat si cele pe care le voi realiza, tot ceea ce sunt si voi fi, ii datorez EI.
Iar la sfarsitul zilei, iti multumesc pentru toate astea."
Ma voi intoarce acasa intr-o zi, in casa fericirii mele, in locul dragostei si al bunatatii, in locul formarii omului bun din mine.
https://www.youtube.com/watch?v=-3Caayia9_c
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu