Imi doresc sa cred ca numele meu va fi cunoscut si dupa ce nu voi mai fi si ca omul care il poarta va lasa in spate lucruri de apreciat, idei, zambete, fericire, dragoste.
In spatele unui nume aparent banal se afla mai multe dorinte. Cea mai importanta e dorinta de a ajunge mai buna decat majoritatea oamenilor din jurul meu, lasand, totodata, amintirea unui om care a schimbat ceva in bine. Aceasta dorinta s-a nascut in urma unui vis care pare sa fie singurul lucru pentru care ma trezesc dimineata.
Omul din spatele ambalajului ascunde o idee. O idee pentru care lupta atunci cand se trezeste intr-un loc in care simte ca nu apartine, printre oameni dezorientati, disperati in goana de a ajunge cat mai in fata, disperati dupa bani si dupa un cuvant pe care nu-l cunosc: fericire. Asta e lupta zilnica, pentru ca mereu trebuie sa lupti ca sa-ti implinesti visele, ca sa realizezi ceea ce ti-ai propus, ca sa-ti demonstrezi si sa le demonstrezi ca tu nu faci parte din aceeasi clasa de imbecili.
Ideea asta e singura care-ti da putere si care te tine in viata; sunt momente in care, luand parte la ce se intampla in jurul tau, simti ca te scufunzi in mocirla in care intri fara voia ta, si-ti doresti sa renunti. Mentalitatea oamenilor inapoiati si incuiati, distrusi de o societate care da inapoi te impinge sa-ti doresti sa renunti. Apoi iti amintesti care e scopul tau si stii ca ideea ta e ANTIGLONT. Nimeni nu o poate distruge atata timp cat crezi in ea si in faptul ca poti sa realizezi ce ti-ai propus, ca esti suficient de bun incat sa-ti implinesti toate dorintele. Iar eu cred ca pot. Asta e cel mai important lucru care ma defineste. In spatele ambalajului e mai mult decat un om care nu face altceva decat sa respire.
Ar mai fi si dorinta mea de a pleca dintr-o tara in care nu numai ca nu-mi gasesc locul, dar care nu mi-a oferit ceea ce trebuia, pana acum. As fi ipocrita daca as spune ca nu mi-a oferit nimic, pentru ca au fost si lucruri de care m-am bucurat, dar partile rele ale unei tari care 'traieste' inca sub mentalitatea comunismului nu compenseaza acele lucruri de care m-am bucurat pentru putin timp. Tara asta mi-a oferit prea multe lucruri de care sa-mi fie lehamite si care sa nasca in mine o dorinta imensa de a emigra cat mai repede.
Sa traiesti intr-o tara care nu stie cum sa dea inainte, o tara in care sistemele cele mai importante, cel de sanatate si cel educational, sunt la pamant, distruse de o proasta conducere si de 'dorinta' unor persoane care nu-si au rostul in societate, nu e tocmai ceea ce-ti doresti atunci cand cresti si incepi sa iti cunosti visele.
La sfarsitul zilei asta sunt. Sunt DORINTA de a deveni mai buna decat sunt azi, mai buna decat tine, decat ea, decat ei. Sunt VISUL care ma ajuta sa ma trezesc dimineata, amintindu-mi ca eu pot mai mult decat gramada de oameni care alearga fara scop, pentru ca am in suflet o idee care-l tine 'treaz' mereu. Sunt visul in care cred si care-mi poate construi viata pe care mi-am dorit-o mereu.
Dar, nu in ultimul rand, sunt OAMENII PE CARE II IUBESC, cei care m-au impins sa visez, stiind ca pot sa-mi indeplinesc toate visele. Sunt FAMILIA MEA, PRIETENII MEI, si cei care au crezut mereu in mine, neconditionat, chiar si atunci cand nu stiam cine sunt sau ce pot.
Sunt oamenii buni si rai pe care i-am cunoscut si care m-au facut ceea ce sunt astazi.
Sunt FERICIRE, DRAGOSTE, DORINTA, LIBERTATE.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu