Stardust on a clear sky

I will let the sun burn my face twice - of  love and of happiness
Aren t these the things we were looking for
Before?
...before it was too late.
And then we will fall again...


Where there is faith, there is hope,
So there is some mercy from my good Lord,
He will protect me from my old enemies
That once were my own thoughts.


But I will rise again from my greatest pain,
I will love, I will forgive and forget the rain,
I will clean the mess inside my broken heart
I will be back again and I will stand tall.


I will live the stories I have dreamed forever
Cause what are we at the end of the day?
But some beautiful stars
Always shinning
On the endless sky.

Dor de copilarie

Imi e dor de acel eu din poveste,
 Sa vad din nou cerul intr-o zi de primavara,
Sa desenez cu creta pe asfalt
Si sa nu ma mai  doara.


Sa ma tin de fusta ta, bunico,
Mergand usor pe drumul pe care-am crescut
Sa ma uit din nou in ochii tai sinceri
Sa vad un mai bun inceput.

Sa stau langa tine pe scara,
Sa-mi zambesti ca sa nu ma mai doara
Rana adanca de om mare.

Cel mai dor mi-e de tine bunico,
De povestea pe care mi-ai spus-o mereu
Si atunci, si ieri, si azi
In care suntem numai tu si eu.

Imi e dor de tine, bunico
De copilaria mea  fara griji,
De chipul tau sfant si de-un suflet
Care e inca aici.

Jumătate

Lumea spune că noi nu suntem jumătăți
dar eu sunt o jumătate
Desenez cu creionul bucățile lipsă
iar apoi le lipesc în locurile goale din mine
Aproape sunt întreagă acum.
Dar cine sunt eu fără tine?

Ești jumătate din sufletul meu gol
În care am desenat castelele de nisip
Din Țara Minunilor unde vom locui într-o zi
Când mă vei lua de mână și mă vei iubi.

Lumea spune că suntem întregi,
dar eu sunt o jumătate
Pentru că, de fiecare dată când traversez strada singură,
mă uit în ambele părți, sperând că te voi găsi în stânga sau în dreapta mea,
Dar sunt doar o jumătate
iar strada e pustie.

Lumea spune că nu suntem jumătăți,
ci că suntem întregi,
Dar voi simți asta doar atunci când mă vei lua de mână,
Când sufletul o să-mi fie plin
și când în patul meu dormind te voi vedea
Atunci nu voi mai fi o jumătate.

Aripile unui vis

viseaza pana nu mai poti
munceste pana cand toate visurile vor deveni realitate, pana cand o sa vezi cu ochii tai tot ce-ti imaginai cand te puneai noaptea in pat sa dormi, si nu puteai pentru ca aveai acel vis...
viseaza pana cand sufletul tau nu mai poate si se va sparge in milioane de motive pentru care o sa poti zbura.
lasa ti sufletul sa zboare acolo unde ii este locul.
da-i drumul si-si va gasi calea spre fericire.
undeva, intr-un colt de lume, te asteapta visul tau.
tot ce trebuie sa faci este sa ti deschizi aripile si sa zbori.

Oglinda sparta

simt cum îmi bubuie inima în piept ca si cum ar vrea sa iasa afara.

intr-o milisecunda o să explodeze și o să-mi iasă din corp.

o să fugă pentru că nu mai poate sta acolo.

simt cum imi bubuie inima si nu stiu daca e de bine.

explodeaza intr-o clipa in mii de bucatele. pe fiecare din ele e numele unei persoane pe care o iubesc. fiecare bucatica e o stea, o dorinta, un vis. 

iar atunci cand toate bucatelele ating podeaua. se unesc din nou, ca un puzzle, ca o oglinda sparta.

si e din nou intreaga, inima imi e din nou intreaga.

poate ca inima mea are nevoie sa explodeze si sa se descompuna in mii de bucatele pentru a fi din nou intreaga.
 poate ca are nevoie de un alt loc unde totul sa devina real, unde visurile sa se implineasca:

„ma sparg si ma unesc in mii de bucatele

unde cerul e vis, unde corpul mi-e inghetat

ma misc si sper ca voi fi din nou intreaga.”

In asteptarea unui vis

Mereu asteptam sa scapam de ceva.
 Asteptam sa crestem, sa devenim adulti pentru a putea lua niste  decizii care noua ni se par corecte, sa devenim independenti de cei care ne-au crescut, sa ne intindem aripile spre orizontul cel mai indepartat si sa zburam propriul nostru zbor.
Asteptam sa terminam gradinita pentru ca ne-am saturat de jucat cu plastilina si cu jucarii. Vrem sa invatam sa scriem si sa citim, dar suntem prea inocenti pentru a ne da seama ca uneori e mai bine sa nu aflam unele lucruri...
Apoi asteptam sa terminam scoala primara pentru ca ni se pare ca stim deja suficient de multe lucruri, iar rebeliunea nu ne mai da pace. Adolescenta pare mai interesanta, liceul suna a petreceri si prieteni noi. Cand ne dam seama ca ne-am inselat, de-abia asteptam sa terminam si liceul pentru ca idiotii aia cred ca stiu ce simtim si ne judeca mereu fara sa gandeasca inainte.
Apoi asteptam sa plecam la facultate in alt oras ca sa nu le mai dam explicatii parintiilor, si pentru ca acum credem ca suntem suficient de mari pentru a ne lua viata in propriile maini. Si ne inselam din nou pentru ca viata e mereu plina de surprize.
In timp ce asteptam sa treaca timpul ca sa ajungem mari, am lasat viata sa treaca si am pierdut tot ce era mai frumos. Pentru ca atunci cand astepti ceva mai bun uiti sa fii multumit de ceea ce ai si de cat de mult ti-ai dorit sa ai totul.
Apoi, undeva la mijloc, te pierzi si nu stii incotro s-o iei. Mahmur, iti dai seama ca n-ai facut altceva decat sa astepti. Sa astepti sa treaca timpul ca sa ajungi acolo unde visai. Dar daca, asteptand, visul ti-a scapat printre degete?
Poate ca, in timp ce asteptai sa scapi de facultate, te astepta un tren care sa te duca la visul tau. Era trenul potrivit.
Apoi iti dai seama ca ai pierdut ceva, ca ai asteptat atata timp pentru nimic, ca viata a trecut fara sa-ti dai seama si nu ai apucat sa faci nici macar putin din cate ai visat.

Lumea e mare si multa

Lumea e mare si multa,
si muta, tace mereu, nu asculta
alearga, stie, vorbeste,
tace doar cand greseste.
Lumea e mare si multa,
dar uita cand pleaca de acasa
si lasa familia singura la masa.
Lumea e mare si multa
si cauta mereu un raspuns care n-o ajuta,
ajunge sus dar se-ntoarce repede, la fel - muta.
Lumea e mare si multa,
marunta, ascunsa dupa ziduri,
vanduta, asculta si face rau tacuta.
Lumea e mare si multa,
carunta, asteapta o mila cereasca,
un ochi care s-o zareasca,
s-o creasca,
in aur s-o adoposteasca,
de saracie s-o pazeasca,
dorintele sa-i implineasca.
Lumea e mare si multa,
tacuta, e moarta si nu mai are unde sa se duca.