Mereu asteptam sa scapam de ceva.
Asteptam sa crestem, sa devenim adulti pentru a putea lua niste decizii care noua ni se par corecte, sa devenim independenti de cei care ne-au crescut, sa ne intindem aripile spre orizontul cel mai indepartat si sa zburam propriul nostru zbor.
Asteptam sa terminam gradinita pentru ca ne-am saturat de jucat cu plastilina si cu jucarii. Vrem sa invatam sa scriem si sa citim, dar suntem prea inocenti pentru a ne da seama ca uneori e mai bine sa nu aflam unele lucruri...
Apoi asteptam sa terminam scoala primara pentru ca ni se pare ca stim deja suficient de multe lucruri, iar rebeliunea nu ne mai da pace. Adolescenta pare mai interesanta, liceul suna a petreceri si prieteni noi. Cand ne dam seama ca ne-am inselat, de-abia asteptam sa terminam si liceul pentru ca idiotii aia cred ca stiu ce simtim si ne judeca mereu fara sa gandeasca inainte.
Apoi asteptam sa plecam la facultate in alt oras ca sa nu le mai dam explicatii parintiilor, si pentru ca acum credem ca suntem suficient de mari pentru a ne lua viata in propriile maini. Si ne inselam din nou pentru ca viata e mereu plina de surprize.
In timp ce asteptam sa treaca timpul ca sa ajungem mari, am lasat viata sa treaca si am pierdut tot ce era mai frumos. Pentru ca atunci cand astepti ceva mai bun uiti sa fii multumit de ceea ce ai si de cat de mult ti-ai dorit sa ai totul.
Apoi, undeva la mijloc, te pierzi si nu stii incotro s-o iei. Mahmur, iti dai seama ca n-ai facut altceva decat sa astepti. Sa astepti sa treaca timpul ca sa ajungi acolo unde visai. Dar daca, asteptand, visul ti-a scapat printre degete?
Poate ca, in timp ce asteptai sa scapi de facultate, te astepta un tren care sa te duca la visul tau. Era trenul potrivit.
Apoi iti dai seama ca ai pierdut ceva, ca ai asteptat atata timp pentru nimic, ca viata a trecut fara sa-ti dai seama si nu ai apucat sa faci nici macar putin din cate ai visat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu