Dor de copilarie

Imi e dor de acel eu din poveste,
 Sa vad din nou cerul intr-o zi de primavara,
Sa desenez cu creta pe asfalt
Si sa nu ma mai  doara.


Sa ma tin de fusta ta, bunico,
Mergand usor pe drumul pe care-am crescut
Sa ma uit din nou in ochii tai sinceri
Sa vad un mai bun inceput.

Sa stau langa tine pe scara,
Sa-mi zambesti ca sa nu ma mai doara
Rana adanca de om mare.

Cel mai dor mi-e de tine bunico,
De povestea pe care mi-ai spus-o mereu
Si atunci, si ieri, si azi
In care suntem numai tu si eu.

Imi e dor de tine, bunico
De copilaria mea  fara griji,
De chipul tau sfant si de-un suflet
Care e inca aici.