Oglinda sparta

simt cum îmi bubuie inima în piept ca si cum ar vrea sa iasa afara.

intr-o milisecunda o să explodeze și o să-mi iasă din corp.

o să fugă pentru că nu mai poate sta acolo.

simt cum imi bubuie inima si nu stiu daca e de bine.

explodeaza intr-o clipa in mii de bucatele. pe fiecare din ele e numele unei persoane pe care o iubesc. fiecare bucatica e o stea, o dorinta, un vis. 

iar atunci cand toate bucatelele ating podeaua. se unesc din nou, ca un puzzle, ca o oglinda sparta.

si e din nou intreaga, inima imi e din nou intreaga.

poate ca inima mea are nevoie sa explodeze si sa se descompuna in mii de bucatele pentru a fi din nou intreaga.
 poate ca are nevoie de un alt loc unde totul sa devina real, unde visurile sa se implineasca:

„ma sparg si ma unesc in mii de bucatele

unde cerul e vis, unde corpul mi-e inghetat

ma misc si sper ca voi fi din nou intreaga.”