Sun un paradox
Ma zbat mereu intre frumos si infinitul intrebarilor din sufletul meu.
Cersesc mereu putina speranta de la viata, o rog sa-si faca mila si sa ma crute de toate lucrurile bune
pe care mi le ofera.
Si sa raman doar eu cu intrebarile mele fara raspuns.
Sunt doar un sambure de adevar in mijlocul naturii.
Intre rasarit si apus, pe malul unei mari parasite.
Am in mine tot ce iubesc si il tin strans, nu vreau sa-i dau drumul, dar am pierdut lungul sir al intrebarilor pe care nu mi le-m pus.
Cand o sa ma regasesc inseamna ca nu m-am pierdut niciodata.
Si atunci ma voi transforma in valuri, in vant, si ii voi incalzi pe toti cei care m-au iubit fara raspuns,
Iar cand voi intelege, ma voi transforma in soare si va voi incalzi sufletele inghetate de gerul prin care ati trecut fara sa fi vrut.
Voi fi raspunsul intrebarilor voastre
Pe care niciodata nu vi le-ati pus.
A.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu