Stele pe cer si-n parul meu

Stele pe cer si-n parul meu
Lumineaza in intunericul unei nopti goale,
In suflet o inima mare,
Pe buze cateva soapte.

Poate ca sunt praf,
Dar macar sunt praf de stele,
Iar valurile marii
Ma sting,
Ma reaprind,
Si luminez din nou pe cer.


Ma inalt in intunericul cerului,
Il reaprind,
Il sting,
Si apoi luminez din nou,
Sunt luna.


Sunt stelele,
Veghez deasupra tuturor,
Le luminez drumul,
Si-apoi ma sting usor,
In dimineata.

Sunt intrebare fara raspuns

Sun un paradox
Ma zbat mereu intre frumos si infinitul intrebarilor din sufletul meu.
Cersesc mereu putina speranta de la viata, o rog sa-si faca mila si sa ma crute de toate lucrurile bune
pe care mi le ofera.
Si sa raman doar eu cu intrebarile mele fara raspuns.


Sunt doar un sambure de adevar in mijlocul naturii.
 Intre rasarit si apus, pe malul unei mari parasite.
Am in mine tot ce iubesc si il tin strans, nu vreau sa-i dau drumul, dar am pierdut lungul sir al intrebarilor pe care nu mi le-m pus.

Cand o sa ma regasesc inseamna ca nu m-am pierdut niciodata.
Si atunci ma voi transforma in valuri, in vant, si ii voi incalzi pe toti cei care m-au iubit fara raspuns,


Iar cand voi intelege, ma voi transforma in soare si va voi incalzi sufletele inghetate de gerul prin care ati trecut fara sa fi vrut.


Voi fi raspunsul intrebarilor voastre
Pe care niciodata nu vi le-ati pus.


A.

Inceputul a luat sfarsit

„De data asta chiar s-a terminat!” ma anunta o voce in capul meu ca si cum m-ar anunta ca e timpul sa ma trezesc.
Chiar e timpul sa ma trezesc, nu-i asa? As mai fi stat putin...
“S-a terminat? Ce s-a terminat?”
E timpul sa te trezesti gandindu-te ca esti din nou libera. Anii aia de fuga care nu se mai terminau si de care tot voiai sa scapi, pe de o parte, au luat sfarsit.
Da, totul a luat sfarsit!
E momentul sa te trezesti din cei 5 ani extra de copilarie pe care ti-i i-a oferit viata drept rasplata.
Cinci ani in care ai reusit sa devii om mare.
Cinci ani in care ai invatat ce trebuia sa inveti, sa vezi ce trebuia sa vezi, sa faci ce trebuia sa faci, sa asculti ce trebuia sa asculti, sa cunosti pe cine trebuia sa cunosti, sa iubesti ce si pe cine trebuia sa iubesti.
O mie de emotii plus o mie de batai de inima pe minut, ganduri negre, nopti albe, visuri, cosmaruri, lacrimi, dar mereu acelasi scop. Si mereu inainte. Cu tine, cel care citesti asta acum, cu tine cel care ai disperat alaturi de mine pe holurile facultatii inainte de examen atunci cand ne pierdusem orice urma de speranta.
Si cu tine, cel care mi-ai ascultat toate gandurile negre, mi-ai cunoscut toate starile, dar totusi ai ramas langa mine. Cu ocazia asta iti multumesc, daca n-o sa apuc sa ti-o zic din nou.
Recunoscatoare celor care au continuat sa-si faca aparitia la catedra atunci cand nu mai era de continuat, celor care m-au acceptat asa cum sunt, celor cu care am impartit aceleasi sentimente, fie ele bune sau rele, celor care au impartit covrigul inainte de examen, celor care mi-au zambit cand imi venea sa plang. Nu e nevoie de nume. Sunteti voi toti cei care ati schimbat cel putin o vorba cu mine, care m-ati cunoscut la cursurile in care ma trezeam vorbind incercand sa le arat tuturor ca pot schimba lumea.
Restul cuvintelor minunate pe care le am pentru voi si pentru ce am simtit in ultimii cinci ani ii port la mine in suflet si o sa ma calauzeasca in drumul meu prin viata in timp ce urmaresc acelasi scop. Alaturi de ele sunteti si voi, la fel de minunati.
Sfarsitul este intotdeauna greu, dar stiu ca amintirea ramane pentru totdeauna.
Ne vom revedea peste 10 ani, reamintindu-ne toate astea si chiar mai multe si ne vom spune ca am reusit.

Cu drag si pentru totdeauna,

Andreea.

Am ramas la fel

Uite-ma,
Sunt neschimbata,
Am ramas la fel,
Desi timpul si-a pus amprenta asupra trupului meu,
Dar zambetul si sufletul sunt la fel,
Desi oamenii si-au pus amprenta asupra lor.


Uite-ma,
M-am schimbat doar putin,
Prin sufletul meu au trecut multe ierni,
Dar acum e doar vara.


Uite-ma,
Sunt tot aici,
Desi voiam sa plec,
M-am razgandit si mai raman putin,
Ca sa ma schimb
In omul care nu se va schimba niciodata.


Uite-ma,
Am aceeasi privire plina de speranta,
Desi am pierdut-o anul trecut pe drumul din trecutul meu.
Ochii mei verzi vad mai bine acum,
Desi i-am inchis ca sa nu mai simt.

Uite-ma,
Buzele mele au ramas la fel,
Au acelasi gust dulce, de ciocolata,
Desi gustul vietii a fost putin amar.

Uite-ma,
Sunt tot aici,
Dar voi pleca intr-o zi
Ca sa ma schimb
In omul care nu se va schimba niciodata.


A.

E un loc la mine in suflet

E un loc spre care ma indrept mereu
Si o speranta care m-asteapta acolo,
Merg inainte cu picioarele goale
Si cu inima plina
De iubire
Pentru ca numai ea
Cunoaste adevarul.


E un loc in lumea asta mare
Care ma asteapta sa ajung
Deja ma iubeste
Desi nu ma cunoaste
Inca.
Ma imbratiseaza si ma priveste sincer
In ochi,
Chiar daca nu ma poate vedea
Inca.

E un loc in sufletul meu
Pe care il astept
Si care ma asteapta,
E un loc mai bun, mai frumos,
E o decizie inteleapta.


E un loc la mare care ma striga
Si un copil care-mi face cu mana lui cea mica
Si vrea sa-i fiu mama,
Isi indreapta privirea sincera spre mine
Si-mi zambeste cu adevarat,
M-a gasit, in sfarsit,
Si, venind, m-a imbratisat.


E un loc mai departe,
Unde pasesc din nou
Pe nisipul cald.
Dezbracata, m-arunc in mare
Ea este mama mea,
M-asteapta
Sa ma-ntorc din nou
Acolo unde infinitul exista
Si tot ce-am cautat
Acolo am gasit
Libertate
Fericire
Si
Da,
Dragoste.