Autocunoastere

Una dinte colegele mele de facultate s-a gandit sa faca ceva inedit pentru lucrarea de disertatie pe care o va prezenta anul acesta, un fel de „antologie a tinerilor romani contemporani”, si s-a gandit sa aleaga si cateva dintre poeziile de pe blog-ul meu.

Am fost destul de surprinsa ca cineva s-a gandit sa scrie intr-o lucrare de disertatie despre asta, dar m-a facut sa cred cat de mult conteaza pentru unii oameni, ca ei chiar apreciaza ce scriu eu, ca lor chiar le place.

Maria s-a gandit sa inceapa cu un interviu, al doilea wow! pentru mine, asa ca am raspuns cat de sincer am putut.

1.         Locul și data nașterii:

Tg-Jiu, Gorj, Romania, 16 August 1994

2.         Studii:

-Colegiul National Tudor Vladimirescu, Tg Jiu, Stiinte ale Naturii

- Facultatea de Litere, Limba si Literatura Romana-Limba si Literatura Engleza 2013-2016, (licenta)

- Facultatea de Litere, Teoria si Practica Editarii, (Master)

3.         De ce ai ales Facultatea de Litere?

Nu am ales-o eu, ea m-a ales pe mine. Pentru a-mi descoperi tainele ascunse ale sufletului meu si a le exprima, mai tarziu, prin cuvinte

4.         Ai putea spune că ai o poveste, sau această exprimare, că ,,fiecare are o poveste’’ este o modalitate de a ne căuta utilitatea?

Nu am o poveste, am mai multe povesti. Sunt un puzzle de povesti si fiecare reprezinta cate o bucatica dintr-un concept numit „viata”. In ceea ce-i priveste pe ceilalti, nu toti aleg sa vada povestile din spatele trupului.

5.         Dacă ai un scop pentru care alegi să te exprimi în scris, care este acela?

Ma elibereaza, imi reaminteste ca sunt un om liber, ca am puterea de a ma exprima intr-un mod liber, imi da speranta, m-a ajutat de multe ori sa ma (re)descopar, ma ajuta sa visez si sa cred intr-o lume mai buna.

6.         Pentru tine scrisul a devenit profesie. Am putea spune asta? Dacă nu ai scrie, ce te-ai vedea făcând?

Inca nu a devenit profesie, mai am nevoie de multa experienta. Daca nu as scrie, mi-as lua notite in gand pentru a le scrie intr-o alta viata. Mi-ar fi placut sa devin actrita sau avocat. Ma vad calatorind in lumea intreaga.

7. Cum este Andreea, cea din afara scrisului, și cum ai vrea să te cunoască, sau recunoască cititorii tăi?

 Imi place sa cred ca sunt un om liber, care viseaza nelimitat, un om pesimist care e ghidat de speranta, ca sunt (foarte) amuzanta. Imi mai place sa cred ca m-am nascut pentru a-i face pe ceilalti sa zambeasca.

In acelasi timp, sunt un paradox intre greseli si naivitate, intre optimism si scepticism, un om care vede ce e mai bun in ceilalti si ii ajuta sa o vada si ei.

Sunt calauzita de un vis mai mare decat orice am simtit si trait vreodata.

8.         Consideri că în prezent se poate trăi din scris, sau rămâne la stadiul de pasiune?

In niciun caz nu se poate trai din scris, nu in Romania. Asta din cauza faptului ca nu se investesc bani in cultura.

9.         Câteva cărți de referință pentru tine ( fie proză, fie poezie, fie orice).

- „Singur pe lume”- Hector Malot

- „Oscar si Tanti Roz”- Eric Emmanuel Schmitt-

-„Maitreyi”-Mircea Eliade

-„Poezii”- Mihai Eminescu

- tot ceea ce  inseamna I.L.Caragiale

10.       Dacă ai compara scrisul tău cu o altă artă, care ar fi aceea și de ce? Sau poate ești de părere că e nedrept să comparăm artele, fiecare având propriul limbaj și că o tară a omului este încercarea de a realiza ierarhii?

E destul de greu sa compari doua tipuri de arta. Si scrisul este o arta pentru ca nu poate scrie toata lumea, iar daca o face, nu toti o fac si bine. Arta ia nastere din interior, e exprimarea a ceea ce spune sufletul. La fel si scrisul,

11.       Ai transforma scrisul tău în scenarii de film?

L-am transformat de mii de ori in fiecare seara cand ma puneam sa dorm.

12.       Ești de părere că scrisul are, pe lângă puterea de a transmite, de a uni suflete și funcție terapeutică? Pentru tine a avut?

Cu siguranta. M-a vindecat de multe rani pe care nu stiam cum sa le cicatrizez.

13.       Ce nu putem noi, dar poate scrisul?

Sa spunem cu voce tare tot ceea ce simtim.

14.       Ce poți spune despre ce se scrie acum? Te regăsești în ceea ce se numește metamodernism sau post-postmodernism? Unde ți-ai situa scrierile și de ce? Cine te inspiră? Care este stilul tău?

Se scrie mult, prost si complicat. Exista o ambiguitate pe care tinerii din ziua de azi nu o pot intelege. S-a exagerat prea mult in aceasta perioada pe care o numim  complicat „modernism”. Ma inspira I.L.Caragiale, pentru ca, in inteligenta sa neinteleasa a epocii, a spus clar si raspicat lucrurilor pe nume, fara sa se teama, dar cu un umor extraordinar, cu mult peste ceea ce va exista vreodata. M-a inspirat mult ironia comediilor lui Caragiale, oamenii si prostia in general, comicul de situatie, hazardul, dragostea, visurile mele, dorinta de cunoastere, de evadare din banal.

Nu mi-am situat niciodata scrisul undeva. Nu scriu pentru a ramane in epoca, pentru a ajunge o autoare mare, ci pentru ca simt ca am un cuvant de spus, diferit, frumos, complicat si simplu in acelasi timp, scriu pentru a ma descarca si pentru a ma (re)descoperi in fiecare zi, pentru a deveni un om mai bun. „Simt enorm si vaz monstrous.”

15.       Ai un scriitor contemporan preferat? Te detașezi de generația douămiistă, așa-i? Ce poți spune despre ea? Îți pare ea depășită? Tu unde te situezi? Eu te-aș încadra în metamodernism. Tu? Ce zici despre generația actuală, dacă există una?

Imi place Eric-Emmanuel Schmitt pentru ca scrie pe intelesul tuturor si reuseste sa-ti ajunga la suflet. Cartarescu este, poate, cel mai bun exemplu de autor contemporan care, desi scrie complicat, scrie cu o extraordinara pasiune si cu o inteligenta enorma.

Da, ma detasez de generatia douamiista, e o generatie pe care o inteleg  si o diger mai greu. E plina de ambiguitati exacerbate, de prea multa filosofie si istorie care s-au pierdut in contextual actual, plina de o exagerare scapata de limite. Nu stiu daca e depasita, probabil urmeaza sa aflam cat de curand, depinde de cat de mult mai rezista.

 Ma situez undeva intre classicism si un modernism mai curat, mai usor de inteles, poate

mai…liber.

Exista o generatie actuala de tineri liberi si visatori, ca mine, foarte inteligenti si nelinistiti. Genul de tineri care vor sa se faca auziti, dar pe care nu-i aude, sau nu vrea nimeni sa-i auda.

16. Ai vrea să faci parte dintr-o generație, să-i zicem, ,,grupul de la București”? Consideri că activitatea unui cenaclu literar mai este necesară în zilele noastre? Mai este cenaclul literar o rampă de lansare? Pentru tine a fost, ai frecventat unul anume?

            As vrea sa fac parte dintr-o generatie care mai are speranta ca, daca se aduna intr-un cenaclu, va putea sa mai calmeze razboiul de afara. Nu am frecventat un cenaclu pentru ca, din pacate, in zilele noastre e un subiect aproape mort.

17.Cum te vezi peste zece ani, așa, ipotetic, fiindcă dacă mă gândesc bine, nu știm nici ce va fi mâine, dar poate ai un ,,plan’’ anume? Planurile nu sunt bune, dar care ar fi perspectivele tale, așteptările tale?

            Din punctul de vedere al scrisului, sper sa-mi fi publicat macar autobiografia pana atunci.

18. Te regăsești în generația douămiistă, sau dincolo de ea?

Ma regasesc, mai degraba, undeva inaintea ei si poate, poate, putin dincolo de ea. Intr-un Univers unde cele doua se pot intalni si forma un echilibru.

19. Te regăsești, sau te simți apropiată de un anumit curent literar?

De Clasicism.

20.       Te ocupi de scris, în marea majoritate a timpului, dar în afara scrisului, ce mai faci?

Facultate, job corporatist, lectura, multa muzica si teatru/film.

21.      Cum ți-ai defini poemele?

Libere, la fel ca sufletul meu, sincere, putin neconturate, putin fragile, putin fricoase. Simple, pure.