Ma-ntorc la tine iar si iar

In visul meu m-am intors acasa dupa multi ani de ratacire in locuri necunoscute.
Si casa mea m-a primit cu bratele deschise.
Am facut o baie-n mare si m-am linistit.

Am privit cum soarele intra in mare si, odata cu el, si grijile unui trecut nefericit.
Am tras aer in piept si mi-am aruncat tristetea pe nisip.

Marea sarata mi-a indulcit sufletul prea amar.
Soarele mi-a ars pielea alba si mi-a topit stratul gros de gheata care se asezase.
Nisipul fin mi-a zgariat usor picioarele si scoicile care-mi intepau talpile mi-au adus aminte ca lucrurile frumoase dor uneori.

O ploaie de vara m-a facut sa ma simt din nou in viata. Am zambit din suflet pentru prima oara.
Am alergat pe plaja fericita multumindu-i unui Dumnezeu pe care-L credeam absent  ca mi-a reamintit ce inseamna, de fapt, fericire.
Am lasat ploaia sa-mi spele trupul murdar de durere, sa-mi usureze sufletul.

Am regasit in mine ceea ce nu stiam ca mai exista: pace, libertate, speranta.


Dragoste.


A.

Uita-ma la mare

Voiam doar o casa la mare,
In pustiu, unde-i aer curat,
Voiam sa m-ascund de multime,
Si sa uit ce nu e de uitat.

Voiam sa privesc rasaritul,
Sa m-arunc desculta in valuri,
Nisipul sa-mi zgarie sufletul,
Sa iubesc tot ce nu am visat.

Voiam doar o casa la mare,
Si luna sa fie mama mea,
Iar soarele sa-mi arda pielea,
De mine sa pot uita.

Pe pamantul gol

Voiam sa-mi smulg carnea de pe trup,
sa nu mai simt durere,
Sa-nchid ochii as fi vrut,
Dar nu aveam putere.


Soarele-n ochi ma privea,
razand mereu de mine,
Credeam ca pe pamantul gol
O sa imi fie bine.


Dar a venit noaptea din nou,
m-a luminat la fata,
Mi-a zis ca pot sa-nchid ochii razand,
cat inca am speranta.


Voiam sa-mi ard sufletul pe rug,
sa-l eliberez de viata,
Sa plece-n mare as fi vrut,
sa-l pierd in dimineata.

Into my arms tonight

Hope was never enough for me
I need someone to hold me in his arms
And love me
More than I deserve
And kiss me back to life.

Love was never enough for me,
I’ve never knew that word before,
I just need someone to teach me
How to pronounce it more.

I guess I never had enough
Of my world s beauty,
I guess I’ve always wanted more,
But never knew what truth is.

I ran out of miracles
So, tell me,
Can you be my miracle tonight?
Even for a night,
It’s alright,
I ’ll be home by sunrise,
I ’ll be alright.


You can be my Prince Charming,
I can be your Cinderella
Just pretend you re looking into my eyes
And I’ll protect you under my umbrella.

We can dance all night,
We can watch the stars,
We will fight together
Through these endless wars.

You will be the one I will catch the sunset with
I know that this moment will only last a bit.

But I’ll hold you close
To my broken heart,
You will feel the warm,
And we’ll make it start.

Scrisoare pentru sufletul meu

Poate ca m-am nascut pentru a le da celorlalti speranta pe care eu am pierdut-o de prea mult timp, pentru a-i ajuta sa mearga mai departe asa cum am facut si eu. Pentru a-i face sa fie mai buni.

Poate ca le-am adus un zambet pe buze cand nu mai aveau puterea sa mai creada in ceva.

Poate ca i-am luat de mana cand se simteau singuri si le-am sters lacrimile cand durerea dadea pe dinafara.

Poate ca le-am oferit adapost intr-un coltisor din sufletul meu atunci cand ploua afara si nu aveau unde sa doarma peste noapte.

Poate ca i-am imbratisat iar sufletul lor de gheata s a topit.

Poate ca i-am sarutat incet pe obraji iar frica a mai disparut.

Poate ca am crezut ca vor reusi atunci cand nimeni nu mai credea.

Poate ca le-am dat sa bea apa atunci cand le era sete.

Poate ca am stat la aceeasi masa si am impartit farfuria atunci cand nu aveau ce sa manance.

Poate ca i-am privit in ochi atunci cand nimeni nu ii mai vedea.

Poate ca i-am ascultat atunci cand nimeni nu-i baga in seama.

Poate ca mi-am facut timp pentru ei atunci cand toti au disparut.

Poate ca i-am gasit atunci cand se pierdusera.

Poate ca am facut curat intr-un loc mizerabil.

Poate ca am i-am ajutat sa-si invinga teama atunci cand simteau numai frica.

Poate ca i-am facut sa rada cu gura pana la urechi atunci cand in sufletul lor era razboi.

Poate ca i-am facut sa spere, poate ca i-am facut sa zambeasca.

Poate ca astea sunt singurele motive pentru care ma trezesc dimineata.

Poate ca cineva mi-a dat o a doua sansa pentru toate lucrurile bune pe care am incercat sa le las in urma mea: un gand bun, un zambet, incredere.

Poate ca n-am primit la schimb nici pe jumatate, dar cred ca tot ce am scris mai sus reprezinta singura speranta pentru a merge mai departe. 
Pentru a crede in oameni si in ziua de maine.
 Pentru a ma trezi cu zambetul pe buze.
 Pentru a incerca sa vad partea buna a lucurilor.

Pentru toate astea, merita sa-i oferi sufletului sa prinda si celalalt rasarit de soare, si celalalt apus.

Autocunoastere

Una dinte colegele mele de facultate s-a gandit sa faca ceva inedit pentru lucrarea de disertatie pe care o va prezenta anul acesta, un fel de „antologie a tinerilor romani contemporani”, si s-a gandit sa aleaga si cateva dintre poeziile de pe blog-ul meu.

Am fost destul de surprinsa ca cineva s-a gandit sa scrie intr-o lucrare de disertatie despre asta, dar m-a facut sa cred cat de mult conteaza pentru unii oameni, ca ei chiar apreciaza ce scriu eu, ca lor chiar le place.

Maria s-a gandit sa inceapa cu un interviu, al doilea wow! pentru mine, asa ca am raspuns cat de sincer am putut.

1.         Locul și data nașterii:

Tg-Jiu, Gorj, Romania, 16 August 1994

2.         Studii:

-Colegiul National Tudor Vladimirescu, Tg Jiu, Stiinte ale Naturii

- Facultatea de Litere, Limba si Literatura Romana-Limba si Literatura Engleza 2013-2016, (licenta)

- Facultatea de Litere, Teoria si Practica Editarii, (Master)

3.         De ce ai ales Facultatea de Litere?

Nu am ales-o eu, ea m-a ales pe mine. Pentru a-mi descoperi tainele ascunse ale sufletului meu si a le exprima, mai tarziu, prin cuvinte

4.         Ai putea spune că ai o poveste, sau această exprimare, că ,,fiecare are o poveste’’ este o modalitate de a ne căuta utilitatea?

Nu am o poveste, am mai multe povesti. Sunt un puzzle de povesti si fiecare reprezinta cate o bucatica dintr-un concept numit „viata”. In ceea ce-i priveste pe ceilalti, nu toti aleg sa vada povestile din spatele trupului.

5.         Dacă ai un scop pentru care alegi să te exprimi în scris, care este acela?

Ma elibereaza, imi reaminteste ca sunt un om liber, ca am puterea de a ma exprima intr-un mod liber, imi da speranta, m-a ajutat de multe ori sa ma (re)descopar, ma ajuta sa visez si sa cred intr-o lume mai buna.

6.         Pentru tine scrisul a devenit profesie. Am putea spune asta? Dacă nu ai scrie, ce te-ai vedea făcând?

Inca nu a devenit profesie, mai am nevoie de multa experienta. Daca nu as scrie, mi-as lua notite in gand pentru a le scrie intr-o alta viata. Mi-ar fi placut sa devin actrita sau avocat. Ma vad calatorind in lumea intreaga.

7. Cum este Andreea, cea din afara scrisului, și cum ai vrea să te cunoască, sau recunoască cititorii tăi?

 Imi place sa cred ca sunt un om liber, care viseaza nelimitat, un om pesimist care e ghidat de speranta, ca sunt (foarte) amuzanta. Imi mai place sa cred ca m-am nascut pentru a-i face pe ceilalti sa zambeasca.

In acelasi timp, sunt un paradox intre greseli si naivitate, intre optimism si scepticism, un om care vede ce e mai bun in ceilalti si ii ajuta sa o vada si ei.

Sunt calauzita de un vis mai mare decat orice am simtit si trait vreodata.

8.         Consideri că în prezent se poate trăi din scris, sau rămâne la stadiul de pasiune?

In niciun caz nu se poate trai din scris, nu in Romania. Asta din cauza faptului ca nu se investesc bani in cultura.

9.         Câteva cărți de referință pentru tine ( fie proză, fie poezie, fie orice).

- „Singur pe lume”- Hector Malot

- „Oscar si Tanti Roz”- Eric Emmanuel Schmitt-

-„Maitreyi”-Mircea Eliade

-„Poezii”- Mihai Eminescu

- tot ceea ce  inseamna I.L.Caragiale

10.       Dacă ai compara scrisul tău cu o altă artă, care ar fi aceea și de ce? Sau poate ești de părere că e nedrept să comparăm artele, fiecare având propriul limbaj și că o tară a omului este încercarea de a realiza ierarhii?

E destul de greu sa compari doua tipuri de arta. Si scrisul este o arta pentru ca nu poate scrie toata lumea, iar daca o face, nu toti o fac si bine. Arta ia nastere din interior, e exprimarea a ceea ce spune sufletul. La fel si scrisul,

11.       Ai transforma scrisul tău în scenarii de film?

L-am transformat de mii de ori in fiecare seara cand ma puneam sa dorm.

12.       Ești de părere că scrisul are, pe lângă puterea de a transmite, de a uni suflete și funcție terapeutică? Pentru tine a avut?

Cu siguranta. M-a vindecat de multe rani pe care nu stiam cum sa le cicatrizez.

13.       Ce nu putem noi, dar poate scrisul?

Sa spunem cu voce tare tot ceea ce simtim.

14.       Ce poți spune despre ce se scrie acum? Te regăsești în ceea ce se numește metamodernism sau post-postmodernism? Unde ți-ai situa scrierile și de ce? Cine te inspiră? Care este stilul tău?

Se scrie mult, prost si complicat. Exista o ambiguitate pe care tinerii din ziua de azi nu o pot intelege. S-a exagerat prea mult in aceasta perioada pe care o numim  complicat „modernism”. Ma inspira I.L.Caragiale, pentru ca, in inteligenta sa neinteleasa a epocii, a spus clar si raspicat lucrurilor pe nume, fara sa se teama, dar cu un umor extraordinar, cu mult peste ceea ce va exista vreodata. M-a inspirat mult ironia comediilor lui Caragiale, oamenii si prostia in general, comicul de situatie, hazardul, dragostea, visurile mele, dorinta de cunoastere, de evadare din banal.

Nu mi-am situat niciodata scrisul undeva. Nu scriu pentru a ramane in epoca, pentru a ajunge o autoare mare, ci pentru ca simt ca am un cuvant de spus, diferit, frumos, complicat si simplu in acelasi timp, scriu pentru a ma descarca si pentru a ma (re)descoperi in fiecare zi, pentru a deveni un om mai bun. „Simt enorm si vaz monstrous.”

15.       Ai un scriitor contemporan preferat? Te detașezi de generația douămiistă, așa-i? Ce poți spune despre ea? Îți pare ea depășită? Tu unde te situezi? Eu te-aș încadra în metamodernism. Tu? Ce zici despre generația actuală, dacă există una?

Imi place Eric-Emmanuel Schmitt pentru ca scrie pe intelesul tuturor si reuseste sa-ti ajunga la suflet. Cartarescu este, poate, cel mai bun exemplu de autor contemporan care, desi scrie complicat, scrie cu o extraordinara pasiune si cu o inteligenta enorma.

Da, ma detasez de generatia douamiista, e o generatie pe care o inteleg  si o diger mai greu. E plina de ambiguitati exacerbate, de prea multa filosofie si istorie care s-au pierdut in contextual actual, plina de o exagerare scapata de limite. Nu stiu daca e depasita, probabil urmeaza sa aflam cat de curand, depinde de cat de mult mai rezista.

 Ma situez undeva intre classicism si un modernism mai curat, mai usor de inteles, poate

mai…liber.

Exista o generatie actuala de tineri liberi si visatori, ca mine, foarte inteligenti si nelinistiti. Genul de tineri care vor sa se faca auziti, dar pe care nu-i aude, sau nu vrea nimeni sa-i auda.

16. Ai vrea să faci parte dintr-o generație, să-i zicem, ,,grupul de la București”? Consideri că activitatea unui cenaclu literar mai este necesară în zilele noastre? Mai este cenaclul literar o rampă de lansare? Pentru tine a fost, ai frecventat unul anume?

            As vrea sa fac parte dintr-o generatie care mai are speranta ca, daca se aduna intr-un cenaclu, va putea sa mai calmeze razboiul de afara. Nu am frecventat un cenaclu pentru ca, din pacate, in zilele noastre e un subiect aproape mort.

17.Cum te vezi peste zece ani, așa, ipotetic, fiindcă dacă mă gândesc bine, nu știm nici ce va fi mâine, dar poate ai un ,,plan’’ anume? Planurile nu sunt bune, dar care ar fi perspectivele tale, așteptările tale?

            Din punctul de vedere al scrisului, sper sa-mi fi publicat macar autobiografia pana atunci.

18. Te regăsești în generația douămiistă, sau dincolo de ea?

Ma regasesc, mai degraba, undeva inaintea ei si poate, poate, putin dincolo de ea. Intr-un Univers unde cele doua se pot intalni si forma un echilibru.

19. Te regăsești, sau te simți apropiată de un anumit curent literar?

De Clasicism.

20.       Te ocupi de scris, în marea majoritate a timpului, dar în afara scrisului, ce mai faci?

Facultate, job corporatist, lectura, multa muzica si teatru/film.

21.      Cum ți-ai defini poemele?

Libere, la fel ca sufletul meu, sincere, putin neconturate, putin fragile, putin fricoase. Simple, pure.