Nu-ma-uita

Intre eu si tu
E un mic pas.
Iubirea ne apropie,
Frica ne separa,
Ne sfarama in bucati,
In cioburi
Ce nu se vor mai putea lipi.


Dar tu lipeste-ma de tine,
De pieptul tau
Inima sa-ti aud cum bate pentru mine,
Sa-ti tremure corpul
Din nou,
Langa al meu.


Lipeste-ti buzele de tampla mea,
Incalzeste-mi sufletul cu un sarut,
Dezgheata-mi inima
Si fa-o sa bata din nou.


Sunt din nou intreaga,
Desi te-am pierdut
La granita unde iubirea se-ntalneste cu frica,
Unde privirea ta ma cauta peste zidul inalt,
Cel pe care l-ai ridicat
Sa nu te ranesc,
Dar eu te-am vindecat
De pacat.


Lasa-ti trupul in mainile mele
Si trupul
Vino spre mine,
Te voi tine de mana,
Promit,
O sa te vindec cu inina mea franta,
Cu trupul meu plin de cicatrici.


Tine-ma de mana,
Vom merge pe drumul nostru
Pe care am pornit ieri
Cand nu ne era teama de ziua de maine.


Cu genele arunca-mi speranta,
Adu-mi incredere,
Inchide ochii,
Viseaza-ma
Asa cum stii tu mai bine.


Deschide-i acum.
Ochi in ochi,
Ce-ti spune privirea mea?
Exact,
Unele lucruri nu se uita niciodata.

Intre rasarit si apus

Undeva intre cer si pamant,
Acolo ma vei gasi,
La inceputul unui rasarit,
Sau, poate,
La capatul unui apus.


Voi fi eu curcubeul
De dupa ploaia calda de vara,
Voi fi stropii de ploaie
Care-ti vor potoli setea
De iubire.



Cauta-ma acolo unde soarele iese din mare,
Dimineata
Cand te trezesti
Cu amintirea privirii mele
De parca n-ar fi trecut atata timp,
De parca nu ne-am fi uitat niciodata.


Cauta-ma,
Iti voi bate mereu in piept,
Si dupa o suta de ani,
Si dupa o mie de razboaie pierdute
Cu o soarta
Care ne va desparti mereu
Pe mine la rasarit,
Iar pe tine la apus.

Eu sunt timpul

Eu sunt timpul
Pe care nu l-ai avut niciodata,
Niciodata suficient de mult,
Niciodata suficient de bun.


Eu sunt timpul
Pe care l-ai furat in vis
Pentru a mai supravietui o clipa
Unei vieti mizerabile,
Pentru a te hrani cu speranta,
Pentru a nu muri din nou.


Eu sunt timpul
Cu care n-ai stiut ce sa faci,
Pe care l-ai pierdut asa cum pierzi
Cele mai bune lucruri in viata
Intr-o clipire de ochi.


Sunt timpul tau
Care s-a scurs mereu printre degete
Asa cum se scurge nisipul fin
Printre degetele unei maini
Pline de venin.

Mi-e vara sufletul si as mai sta un minut

M-am nascut intr-o zi de vara. Poate de asta imi curge prin vene numai soare.
Traiesc si respir asteptand vara. Asa se scurge viata mea, asa s-au scurs ultimii sapte ani din viata.
Imi amagesc anxietatea mintindu-ma mereu ca mai e putin si vine vara.
Da, vara e salvarea mea. E colacul meu de plutire intr-o viata in care iarna iti ingheata sufletul si te transforma.

Soarele imi arde pielea si-mi aminteste mereu de sufletul meu si de tot ce a mai ramas bun acolo.
Apa imi racoreste trupul uitat la soare, e ca o inghetata intr-o zi cu 40 de grade Celsius.

Am vazut marea rar, dar stiu ca e singurul meu antidepresiv. Stiu ca e un loc aproape de mine care ma asteapta ca sa ma vindece. Nu ca sa ma raneasca sau ca sa ma judece, ci doar ca sa ma vindece. Ma invata lucruri noi sau imi aminteste lucruri pe care le stiam deja. Imi calmeaza nervii, rautatea, frica, imi vindeca amintirile. Ma saruta si ma vindeca. Ma ia in brate ca o mama care-si strange copilul la piept si-i sterge lacrimile.


Caldura care ma copleseste si ma oboseste in acelasi timp, imi da cumva speranta. Speranta ca intr-o lume ca asta, in sufletul meu mai exista dragoste.


Probabil ca multe lucruri se intampla cu un scop.

August e luna mea preferata pentru ca zilele au gust.
Ma vindeca si ma iubeste sincer.



Mi-e vara sufletul si as mai sta un  minut.



A.

Te stiu dinainte sa te cunosc

Ne stim de mult timp
De cand imi stergeai cu podul palmei tale mici
Lacrimile mari ce-mi curgeau
Din ochii verzi
Pe obrajii arsi de soare,
Si-mi spuneai sa nu mai plang,
Ma luai in brate
Si-mi trecea.


Ne stim de mult timp,
De pe vremea cand ne juleam genunchii
Alergand spre fericirea noastra eterna.


Ne stim de mult timp,
Dinainte sa ne fi intalnit cu adevarat,
Dinainte sa fi devenit oameni mari fara voia noastra,
De cand ma faceai fericita
Cand zambeai.


Ne stim de mult timp,
Ne-am intalnit la mare,
Construiam castele de nisip
Pe malul linistit al vietilor noastre
Si de atunci am ramas impreuna
Pana cand viata ne va desparti.


Ne stim de mult timp,
Dintr-o alta viata
Mai buna,
De cand totul avea sens
Doar pentru ca nu-l cautam.


Ne stiam de mult timp
Pana sa ne fi reintalnit cu adevarat
La marginea unei prapastii
Usor de coborat
Sau foarte greu de urcat.

Stele pe cer si-n parul meu

Stele pe cer si-n parul meu
Lumineaza in intunericul unei nopti goale,
In suflet o inima mare,
Pe buze cateva soapte.

Poate ca sunt praf,
Dar macar sunt praf de stele,
Iar valurile marii
Ma sting,
Ma reaprind,
Si luminez din nou pe cer.


Ma inalt in intunericul cerului,
Il reaprind,
Il sting,
Si apoi luminez din nou,
Sunt luna.


Sunt stelele,
Veghez deasupra tuturor,
Le luminez drumul,
Si-apoi ma sting usor,
In dimineata.

Sunt intrebare fara raspuns

Sun un paradox
Ma zbat mereu intre frumos si infinitul intrebarilor din sufletul meu.
Cersesc mereu putina speranta de la viata, o rog sa-si faca mila si sa ma crute de toate lucrurile bune
pe care mi le ofera.
Si sa raman doar eu cu intrebarile mele fara raspuns.


Sunt doar un sambure de adevar in mijlocul naturii.
 Intre rasarit si apus, pe malul unei mari parasite.
Am in mine tot ce iubesc si il tin strans, nu vreau sa-i dau drumul, dar am pierdut lungul sir al intrebarilor pe care nu mi le-m pus.

Cand o sa ma regasesc inseamna ca nu m-am pierdut niciodata.
Si atunci ma voi transforma in valuri, in vant, si ii voi incalzi pe toti cei care m-au iubit fara raspuns,


Iar cand voi intelege, ma voi transforma in soare si va voi incalzi sufletele inghetate de gerul prin care ati trecut fara sa fi vrut.


Voi fi raspunsul intrebarilor voastre
Pe care niciodata nu vi le-ati pus.


A.