Mi-e vara sufletul si as mai sta un minut

M-am nascut intr-o zi de vara. Poate de asta imi curge prin vene numai soare.
Traiesc si respir asteptand vara. Asa se scurge viata mea, asa s-au scurs ultimii sapte ani din viata.
Imi amagesc anxietatea mintindu-ma mereu ca mai e putin si vine vara.
Da, vara e salvarea mea. E colacul meu de plutire intr-o viata in care iarna iti ingheata sufletul si te transforma.

Soarele imi arde pielea si-mi aminteste mereu de sufletul meu si de tot ce a mai ramas bun acolo.
Apa imi racoreste trupul uitat la soare, e ca o inghetata intr-o zi cu 40 de grade Celsius.

Am vazut marea rar, dar stiu ca e singurul meu antidepresiv. Stiu ca e un loc aproape de mine care ma asteapta ca sa ma vindece. Nu ca sa ma raneasca sau ca sa ma judece, ci doar ca sa ma vindece. Ma invata lucruri noi sau imi aminteste lucruri pe care le stiam deja. Imi calmeaza nervii, rautatea, frica, imi vindeca amintirile. Ma saruta si ma vindeca. Ma ia in brate ca o mama care-si strange copilul la piept si-i sterge lacrimile.


Caldura care ma copleseste si ma oboseste in acelasi timp, imi da cumva speranta. Speranta ca intr-o lume ca asta, in sufletul meu mai exista dragoste.


Probabil ca multe lucruri se intampla cu un scop.

August e luna mea preferata pentru ca zilele au gust.
Ma vindeca si ma iubeste sincer.



Mi-e vara sufletul si as mai sta un  minut.



A.