Pe vesnicie

 Daca te-as saruta pana in zori de zi

Si-n loc de Soare ar rasari Luna,

Si ne-am trezi de data asta impreuna,

Asa cum ne-a fost dat de la inceput

Spune-mi, ai vrea sa impartim eterna noapte pentru totdeauna?

Daca nu ti-as da drumul niciodata,

Ai vrea sa ma tii de mana pana la Infinit?

Pana la Infinit si-o secunda

Pentru a-mi putea lua ramas-bun.

Daca nu ne este sortit sa ne gasim in aceasta viata,

Ai vrea sa ne intalnim intr-o viata mai buna?

Intr-o viata in care ma vei tine de mana

La Infinit. Si inca o zi.

Daca lumina din ochii mei va pieri intr-o zi

Vei putea tu, oare,  sa-mi dai ochii tai

Pentru a-mi gasi din nou

Calea spre tine?

Pasii mei ma vor duce spre inima ta

Mai bine decat o voi face eu uitandu-ma prin fereastra

Fericirii noastre.

Iar daca inima-mi va inceta sa bata

Cand chipul nu ti-l voi zari,

Cand viata mea va ramane pustie astazi, la final de zi,

Vei vrea sa ma lasi sa ascult la pieptul tau

Inima ticaind tic-tac, tic-tac doar pentru mine?

Pe vesnicie.

Infinitul

Ce bine era cand nu simteam nimic,

Iar simturile ne erau amortite intr-o iarna interminabila.

Ne incurcam intr-un dans pe care nu vom sti sa-l dansam vreodata

Cum nici ploaia nu stie unde o sa cada.

Ne mintim vinovati pentru a nu ne rani orgoliul

Care oricum nu mai incape intr-un trup macinat de pacate.

Oamenii nu vor ramane nici daca-i vei striga pe nume,

Nici daca dimineata le vei promite Infinitul.

Se vor intoarce la un viitor mai putin apropiat

Unde vor continua sa se minta ca le va fi mai bine.

Le va fi mai bine fara tine

Doar daca vor putea sa-ti uite ochii verzi dimineata

Atunci cand lumea pare mai buna si mai fericita,

Cafeaua e mai dulce,

Iar soarele anunta prin geam ca e posibil sa nu mai ploua un sfert de secol.

Vor putea sa-si vada mai departe de viata lor mizerabila

Doar daca iti vor uita parfumul

Pe care il vor intalni in fiecare zi

La toate femeile pe care nu le vor putea iubi.

Oricum, era de preferat sa nu ma tii niciodata in brate

Decat sa-mi dai drumul la mana fara resentimente,

Dar eu te voi prinde intr-o zi ploioasa de Decembrie

Intr-o rima alba ca sufletul meu

Si vei ramane in poezia mea fara sens

Pentru totdeauna.

As vrea

 As vrea sa plec asa cum au plecat altii.

As vrea sa părăsesc asa cum am fost parasita.

As vrea sa uit asa cum am fost uitata.

As vrea sa zbor asa cum zboara pasarile, fara grija parca.

As vrea sa sarut obrazul unui prieten asa cum a facut Iuda cu Iisus pe care L-a tradat, asa cum m-au tradat pe mine cei mai buni prieteni. 

As vrea sa scriu si sa se stearga, as vrea sa strig si sa nu se mai auda.

As vrea sa plec si sa nu-mi mai fie dor de cei care odata au plecat din sufletul meu.

As vrea sa nu mai iubesc asa cum altii au incetat sa ma mai iubeasca.

As vrea sa nu ma mai insel asa cum m-au inselat altii intr-un trecut prea apropiat de mine.

As vrea sa nu ma intorc niciodata in trecut pentru a fi mai aproape de viitor.

As vrea sa ma iubesti asa cum te-am iubit, ca un copil, ca un orb, fara sa aud, fara sa vad, fara sa stiu.

As vrea sa ma auzi cand te-am strigat cand nu ma auzeai.

As vrea sa nu mai fiu intr-o lume in care nu mai vreau sa fiu.

As vrea sa nu mai simt ceea ce trebuie sa simt.

As vrea

Sa

Stiu.