Amintire

Stii cat de mult iubesc eu marea?
Cam cat de mult imi iubesc cea mai importanta parte din mine.
Si-am intalnit un om care iubea marea la fel de mult ca mine
Si-ntr-o zi l-am lasat sa devina marea mea. Si rasaritul care mi-a ars inima, cea mai importanta parte din mine.


Stiu ca sufletul nu uita  usor deloc,
Nu-i uita pe cei pe care i-ai iubit atat de mult.
Si-apoi soarta vine si-mi face-o surpriza intr-o zi de vara
Si-mi aminteste cam cat de mult te-am iubit
Intr-o zi de toamna.


O poza-mi arunca in fata o suta de amintiri cu tine:
Stiu cum buzele tale dulci le-au dat un gust mai bun buzelor mele reci,
Stiu cum ma jucam in parul tau si-mi zambeai ca un copil,
Stiu cum ma priveai de parca ai fi vazut pentru prima data soarele,
Cum te uitai in ochii mei stiu,
Si mai stiu cum mi-ai redat speranta.
Cum te-ai jucat prin parul meu ca sa ma simti mai bine
Si cand m-ai atins prima data stiu.
Stiu cum primul sarut a fost cel mai frumos si cel mai sincer inainte sa ma minti  de o suta de ori.
Stiu locul in care ne-am intalnit prima oara si-a doua oara si de o mie de ori in mintea mea in fiecare seara.
Stiu cum m-ai luat in brate pentru ultima oara ca si cand urma sa ne mai vedem,
Si mai stiu cum barba ta mi-a incalzit obrajii reci de durere.

Eu stiu.
Nu te-am uitat.

Multumirile de la douazeci de ani

Dupa sute de urari la DOUAZECI de ani, urmeaza cel putin douazeci de "multumesc"

Le multumesc, in primul rand, celor care m-au crescut, mi-au dat o educatie frumoasa (chiar daca am stricat-o eu intre timp), si au facut eforturi sa am o viata cat mai buna. Celor care au vegheat la capul meu cand mi-a fost rau, care m-au iubit neconditionat si m-au facut un om bun. Cei mai buni PARINTI. Multumesc.

Celei care m-a crescut cinci ani, m-a invatat cele mai importante lucruri si apoi m-a lasat sa merg singura pe drumul vietii mele, alegand un loc mai bun. STRABUNICA. Iti multumesc.

Celor care au vrut sa ma vada cazand, ajutandu-ma, in felul acesta sa ajung mult mai sus decat ei. Celor care au vrut sa rada, facandu-ma sa plang. Celor care au crezut ca, daca esti mai bun decat ei, reprezinti un obstacol.

Celor care m-au acceptat, totusi, asa cum sunt: un om fara limite,  care n-a vrut decat sa fie liber. Celor care mi-au acceptat, pana la urma, nebunia fara de care n-as mai fi eu. Celor care m-au iubit cu tot cu greseli. Cu tot cu "complicatiile" mele, au ramas langa mine. PRIETENII. Multumesc.

Celor care au contribuit la educatia mea. Si nu ma refer doar la 'a invata' ci si la 'a deveni' : A DEVENI OM. Mi-au aratat ca fara educatie esti ca un om fara ochi: nu poti vedea nimic. Mi-au deschis usile catre "locuri" minunate unde m-am regasit. PROFESORII. Multumesc.

Celor care m-au suportat patru ani de zile. COLEGII DE LICEU. Multumesc.

Celor care m-au ajutat. Cu orice. Cu un zambet, cu o vorba buna, cu o privire, cu cele mai simple lucruri. OAMENI. Va multumesc.

Celui care a intrat in viata mea ca sa-mi arate cum e sa fii iubit. Si cum e sa te inseli in privinta persoanelor pe care le iubesti. FARA NUME. Iti multumesc.

Celor care mi-au fost mereu alaturi si au asteptat sa ma intorc acasa. FAMILIA mea. Multumesc.

Unei persoane speciale, care mi-a dat multe lectii in ultimii 3 ani. In primul rand ce inseamna sa fii un om deosebit, apoi ce inseamna sa fii un prieten adevarat. Ce inseamna sa te multumesti si cu putin, ce inseamna sa ai pe cineva in spatele tau care sa te ajute. CEA MAI BUNA PRIETENA, STEFANIA. Iti multumesc

In douazeci de ani am facut multe greseli. Specifice caracterului meu. Pe unele le-am repetat pana m-am invatat minte, pe unele inca le mai repet. Dar n-am uitat niciodata sa MULTUMESC.

20 years of MADNESS

La 4 ani incercam sa trec de gardul care ma despartea de libertatea de a ma juca.

La 7 ani am pierdut persoana care mi-a facut copilaria frumoasa si a umplut-o de fericire, omul care m-a invatat sa fiu o persoana buna, indiferent de situatie. Tot atunci am facut primul pas spre educatie.

La 10 ani m-am imbolnavit de o boala care ma va urmari toata viata, dar care atunci m-a invatat ce inseamna curajul. Tot atunci s-a nascut verisorul meu, copilul care mi-a schimbat viata si m-a facut sa-mi dau seama ce inseamna sa protejezi.

La 12 ani mi-am dat seama ca urasc matematica si am cunoscut o profesoara care nu m-a lasat sa abandonez.

La 15 ani am luat-o pe un drum nou, liceul, cu oameni noi care urmau sa ma invete multe lectii.

La 16 ani am avut nevoie de o schimbare majora care sa ma elibereze de 16 griji. Si am facut-o. Si mi-am dat seama cine sunt EU. Acela a fost momentul in care am invatat sa ma cunosc. Tot atunci am facut primul pas catre cel mai mare vis al meu. Am urcat pe scena de pe care i-am vazut pe cei mai importanti oameni din viata mea, fericiti, bucurandu-se pentru mine. Pasisem pe scena pe care urma sa-mi joc propriul vis.

La 18 ani am realizat ca sufletul meu e facut dintr-o mare si un rasarit de soare. Si am inceput sa renunt la oamenii si la lucrurile care-mi facusera rau. Si mi-am dat seama de cine sunt inconjurata. Am luat BAC-ul, am renuntat la matematica si mi-am ales drumul. Catre EST. Am lasat in urma tot ce iubeam: familia, prietenii, amintirile si locul in care m-am nascut. Totul pentru un vis.

La 19 ani am ajuns la facultate si am cunoscut oameni minunati. Si multi oameni rai. Am vazut ce inseamna sa fii inteligent cu adevarat. Am cunoscut multi oameni inteligenti si mi-am dat seama cat de mica sunt pe langa ei. Dar si cat de 'bogata' sunt. Am invatat ce inseamna 'cresti' singur, sa nu mai depinzi de parinti. Ce inseamna sa nu te ajute nimeni. Sa te descurci singur.

La 19 ani m-am indragostit pentru prima data. Si tot atunci am suferit cel mai mult. Am crescut in suflet un rasarit de soare care s-a stins repede intr-un apus trist.

 M-am reintors in locul pe care-l iubesc cel mai mult. Si am regasit fericirea de care aveam nevoie. M-am udat cu apa care mi-a spalat toate amintirile neplacute si pacatele.

In 20 de ani am iubit, am ras, am plans, m-am suparat, am suparat, am facut  cativa oameni fericiti, am facut oamenii sa zambeasca, am criticat oameni, am ajutat, am ranit, m-am ranit, am suferit, am visat cu tot sufletul, am lasat soarele sa-mi arda fata si sa-mi atinga sufletul, dezghetandu-l, am sperat, am uitat sa sper, am crezut in oameni, m-am 'ars' crezand in ei.

AM FOST FERICITA. AM IUBIT. AM TRAIT.