Jumătate

Lumea spune că noi nu suntem jumătăți
dar eu sunt o jumătate
Desenez cu creionul bucățile lipsă
iar apoi le lipesc în locurile goale din mine
Aproape sunt întreagă acum.
Dar cine sunt eu fără tine?

Ești jumătate din sufletul meu gol
În care am desenat castelele de nisip
Din Țara Minunilor unde vom locui într-o zi
Când mă vei lua de mână și mă vei iubi.

Lumea spune că suntem întregi,
dar eu sunt o jumătate
Pentru că, de fiecare dată când traversez strada singură,
mă uit în ambele părți, sperând că te voi găsi în stânga sau în dreapta mea,
Dar sunt doar o jumătate
iar strada e pustie.

Lumea spune că nu suntem jumătăți,
ci că suntem întregi,
Dar voi simți asta doar atunci când mă vei lua de mână,
Când sufletul o să-mi fie plin
și când în patul meu dormind te voi vedea
Atunci nu voi mai fi o jumătate.

Aripile unui vis

viseaza pana nu mai poti
munceste pana cand toate visurile vor deveni realitate, pana cand o sa vezi cu ochii tai tot ce-ti imaginai cand te puneai noaptea in pat sa dormi, si nu puteai pentru ca aveai acel vis...
viseaza pana cand sufletul tau nu mai poate si se va sparge in milioane de motive pentru care o sa poti zbura.
lasa ti sufletul sa zboare acolo unde ii este locul.
da-i drumul si-si va gasi calea spre fericire.
undeva, intr-un colt de lume, te asteapta visul tau.
tot ce trebuie sa faci este sa ti deschizi aripile si sa zbori.

Oglinda sparta

simt cum îmi bubuie inima în piept ca si cum ar vrea sa iasa afara.

intr-o milisecunda o să explodeze și o să-mi iasă din corp.

o să fugă pentru că nu mai poate sta acolo.

simt cum imi bubuie inima si nu stiu daca e de bine.

explodeaza intr-o clipa in mii de bucatele. pe fiecare din ele e numele unei persoane pe care o iubesc. fiecare bucatica e o stea, o dorinta, un vis. 

iar atunci cand toate bucatelele ating podeaua. se unesc din nou, ca un puzzle, ca o oglinda sparta.

si e din nou intreaga, inima imi e din nou intreaga.

poate ca inima mea are nevoie sa explodeze si sa se descompuna in mii de bucatele pentru a fi din nou intreaga.
 poate ca are nevoie de un alt loc unde totul sa devina real, unde visurile sa se implineasca:

„ma sparg si ma unesc in mii de bucatele

unde cerul e vis, unde corpul mi-e inghetat

ma misc si sper ca voi fi din nou intreaga.”