duminică, 25 ianuarie 2015

Libertate

 Libertate.
 Ca marea care face spume atunci când e agitată, e limpede atunci când e fericită, e caldă atunci când  razele soarelui se reflectă în ea.
 Ca nisipul care-ți gâdilă tălpile.








Libertate.
Pentru c-am ales să plec în lume fără să mă gândesc dacă o sa mă mai întorc vreodată. Și n-am privit înapoi. Și am lăsat destinul să-mi lase cicatrici în suflet. Pentru un vis. Libertate.






Pentru că nu am crezut în prieteni și nici nu mi-am dorit să am prea mulți. Și n-am avut. 1, 2, 3, 4. Te naști singur, mori singur și trăiești înconjurat de oameni. Libertate.




Pentru că n-am ascultat ce-ai spus tu atunci când eu am vrut să taci. Libertate.






Pentru că n-am tăcut atunci când tu mi-ai zis să tac. Libertate.






Și am făcut mereu ce-am vrut și am suportat și consecințele. Libertate.






Libertate. Pentru că n-am mers pe același drum pe care-ai mers tu, chiar dacă mi-ai zis că e greșit.






Libertate. Pentru c-am iubit când nu trebuia, cum nu trebuia și nici pe cine trebuia. Libertate. Pentru c-am gandit c-o inimă neșcolită.






Libertate. Pentru c-am râs cu tot sufletul ș-am plâns la fel, și l-am lăsat  să dispară.




Când o să am de ales între libertate și familie, ce o să fac?


O să merg la nesfârșit singură în jurul lumii? O să-mi fac sute de poze în cele mai frumoase locuri?
Sau o să predau libertatea celor care o să-mi poarte zâmbetul ca poată vedea lumea prin ochii căprui ai tatălui lor?


Libertate

duminică, 7 decembrie 2014

Dac-as putea da timpul inapoi

 Dac-as putea da timpul inapoi, as mai ramane o clipa sau as pleca mai devreme...


Dac-as da timpul inapoi, m-as mai gandi o clipa inainte sau as clipi de mai multe ori inainte sa judec.

Dac-as da timpul inapoi, as spune 'multumesc' si 'te iubesc' de mai multe ori.

Dac-as da timpul inapoi, te-as saruta mai mult ca sa nu-mi poti da drumul niciodata.

Dac -as da timpul inapoi, as lasa soarele sa-mi incalzeasca mai mult sufletul. Cu iubire.

Dac-as da timpul inapoi, as lasa nisipul sa mi se scurga mai mult timp printre degete.

Dac-as da timpul inapoi, mi-as spala sufletul in mare.

Dac-as da timpul inapoi, as vrea sa vad chipurile celor dragi atunci cand sunt fericiti.

Dac-as da timpul inapoi, as vrea sa privesc  mai mult  ochii mamei mele.

Dac-as da timpul inapoi, as ramane mai mult timp in bratele tatalui meu.

Dac-as da timpul inapoi, as  sta mai mult timp cu bunica inainte sa plece.

Dac-as da timpul inapoi, as citi mai mult.

Dac-as da timpul inapoi, as profita mai mult de fiecare clipa.

Dac-as da timpul inapoi, as iubi mai mult si-as plange mai putin.

Dac-as da timpul inapoi, ti-as spune 'te iubesc' ca sa nu uiti niciodata forma buzelor mele.

Dac-as da timpul inapoi, as face mai putine greseli sau de doua ori mai multe.

Dac-as da timpul inapoi, as mai ramane o clipa sa va fac fericiti.
 




marți, 18 noiembrie 2014

Goana dupa Fericire

Viata e o fuga continua de la adevar la minciuna, de la minciuna la frica, de la frica la esec. E un tren plin de iluzii, sperante si vise. Si are un vagon in care stau teama, confuzia, tristetea, intrebarile, nefericirea. In spate.

...Un drum pe care ti-l construiesti singur, cu bune si cu rele. Cu gropi si cu denivelari si, pe alocuri,  cu portiuni perfecte.

Viata-i o fuga. In care alergam spre mai bine. Pentru ca vrem sa ne depasim limitele de oameni mediocri. E o fuga pe care ne-o asumam. E o fuga cu noi insine, cu monstri care zac in sufletele noastre si care ies la iveala doar atunci cand nu trebuie.



Tremur din cauza aerului toxic pe care-l inhalez in plamanii sensibili. Tremur de la oboseala pe care mi-o creaza fuga continua. Dupa ce, dupa cine? Dupa mine. Fug ca sa ma descopar. Sa descopar persoana care as vrea sa fiu, fug sa gasesc un eu mai bun si o viata linistita,
 un suflet impacat.

O viata plina de sperante, atata am.
Un rucsac plin cu vise port in spate peste tot pe unde merg.
Si o inima plina de sentimente confuze: frica, speranta, iubire, fericire, greseli.

duminică, 2 noiembrie 2014

Intrebari retorice

Atarnam de-un fir de ata -speranta- care era din ce in ce mai subtire.
Ma plimbam pe firul asta..si tot mai mic, mai mic, mai mic...

Cam cat de multe ai atunci cand nu mai ai nimic?
Incotro te indrepti cand nu stii pe unde sa mergi?
Ce faci cand traiesti un cosmar ca sa-ti implinesti visele?
Ce-ai mai putea sa spui cand simti ca visele tale nu vor deveni niciodata realitate?


Cam cat de mic esti intr-o tara de monstri?
Unde sa fugi cand nu mai poti sa stai in acelasi loc?
In ce mai crezi cand totul e minciuna?
Pe cine sa iubesti cand toti sunt plini de ura?

miercuri, 29 octombrie 2014

Omul din spatele mastii cu zambet

Asa ca, atunci cand n-am mai putut sa plang, mi-am desenat pe fata un zambet mare. Pe fata atinsa de lacrimi si plina de cearcane din cauza noptilor nedormite.
Am facut ce mi-am dorit mereu sa fac, sa joc pe scena. Dar am jucat in rolul principal din viata mea. Pe scena de unde mi-a fost mereu frica de cadere, de rautatea si  de rasetele 'spectatorilor' care se asteptau sa fiu omul 'fara de pata'.


Masca va zambi mereu, prietene. Durerea ramane ascunsa in spatele ei. Durerea e doar in suflet.


Mi-am luat masca si am plecat in cautarea fericirii sufletesti. In cautarea unei stari de bine pe care-am scapat-o cand m-am lovit de un necunoscut pe care-l chema Inonstienta, cred.
M-am intalnit pe drum cu zeci, poate chiar sute de oameni care-mi pareau atat de fericiti: prieteni, colegi, necunoscuti, toti pareau neatinsi  de tristete. 

Eu de ce nu puteam sa fiu ca ei?


Am urcat in tramvaiul gresit. Voiam sa merg pe strada Fericirii dar am ajuns pe o strada unde fusesem de multe ori. Acolo ma astepta Frica. Frica de inca o noapte nedormita, de o dimineata in care sufletul o sa se trezeasca din nou in intuneric pentru ca nu mai poate sa deschida fereastra care sa-i redea lumina, amortit fiind de durere. Am incercat sa fug pe alte strazi ca sa gasesc Speranta, dar acolo toate aveau acelasi nume. Tramvaiul ma ducea doar pe strazi care se numeau Frica.
Un labirint intunecat in care te pierzi.

"Nu mai lasa frica sa te atinga" imi spune o voce din interior...din ce in ce mai incet, mai incet...pana cand, poate, intr-o zi, o sa dispara...

Uitasem, deci, ca fericirea o gasisem, demult, in lucrurile mici din jurul meu, in oamenii dragi care ma asteptau acasa si care-mi zambeau mereu si ma imbratisau la fel de fiecare data chiar daca nu meritam. 

Astia suntem noi. 
Niste oameni ahtiati dupa MAI BINE. 
Dam din coate in stanga si-n dreapta disperati dupa  BANI.
Alergam pentru bani crezand ca ei o sa ne-aduca fericirea la care tanjim atat de mult.
 De cand ne nastem suntem intr-o fuga continua dupa mai bine, dupa niste hartii care n-o sa aiba nicio valoare atunci cand sufletul o sa ne fie in genunchi.

 Dar Fericirea-i aici, aproape...

luni, 27 octombrie 2014

Uitare/Vis urat/Sa pot sa simt din nou

                      O sa ma rog ca timpul sa-mi vindece ranile
                        Si ca, atunci cand ma voi trezi din visul asta urat,
                           Sa pot sa simt din nou.


Cat de important e sa ai doi ochi pe care sa-i inchizi atunci cand dormi sau atunci cand saruti buzele persoanei pe care o iubesti?
Ca de importante sunt buzele pe care le folosesti ca sa-ti stapanesti setea?
Cat de importante sunt urechile pe care le ai ca sa auzi atunci cand cele mai importante persoane iti spun ca te iubesc?
Cat de importanta e inima care iti da semne, trezindu-te la viata, atunci cand te indragostesti? Tic-Tac
Cat de importanti sunt plamanii care te ajuta sa respiri? Si sa traiesti..
Cat de importante iti sunt mainile cu care ii atingi fata persoanei iubite?
Cat de importante iti sunt picioarele care te ajuta sa ajungi la destinatie?


Cat de important e sa ai cui sa-i spui 'te iubesc!' ?
Cat de important e sa ai cu cine sa razi, sa planzi, sa fii fericit?
Cat de important e sa vezi zambetul sincer al unui copil?
Cat de important e sa te-atinga o raza de soare pe pielea uda? Sau apa marii sa-ti atinga picioarele goale?
Cat de important e sa ai unde sa stai?
Cat de important e sa ai cu ce sa-ti hranesti stomacul?


Nu stim.


Invatam cat de importante sunt cele mai mici lucruri doar dupa ce le pierdem.
 Dupa ce ne inecam in intunericul indiferentei, al uitarii, al nepasarii, in disperarea de a fi mai buni sau de a avea mai multi bani.
Uitam sa traim. Sa iubim. Sa facem bine. Sa zambim. Sa ne bucuram. Sa pretuim ce avem. SA FIM FERICITI.

 




sâmbătă, 18 octombrie 2014

Cand o sa am tot ce-am visat

Respira adanc. Lasa bataile inimii sa te tina in viata, sa-ti  amintaesca faptul ca esti inca in viata.


-De ce zambetul tau sincer a fugit de pe buzele tale? De ce l-ai lasat sa plece?

-Ce gand urat iti intuneca sufletul, copile?

-Cand ti-a fost teama ultima data?
-Azi.

-Azi. Cand am incasat factura pentru toate greselile mele. Pentru faptul ca v-am judecat, pe tine, pe ea, pe voi. Am criticat. Am uitat sa iubesc. Am uitat sa multumesc pentru  ce aveam. Si acum am mai putin, cu un zambet mai putin. Si cu o durere in plus.

-De ce ti-e cel mai teama , copile?
-De singuratate. De golul pe care il lasa in suflet disparitia unei vieti frumoase si-al unui suflet care zambea sincer. De durere.

-Cand ai fost cel mai fericit?
-Cand mi am dat seama ca sunt un om liber. Dar am realizat ca oamenii liberi sufera cel mai mult pentru ca traiesc mai intens. Cand am atins nisipul si apa marii. Cand am vazut rasaritul la mare pentru prima data. Cand am gustat un strop din borcanul cu iubire.


-Cand ai fost cel mai trist?
-Cand mi-am dat seama ca vine o zi in care trebuie sa platesti pentru tot ce ai facut rau. Cand am aflat ce inseamna cu adevarat SA NU AI o parte importanta din sufletul sau trupul tau.



-Cand o sa fii cel mai fericit?
-Cand o sa am tot ce-am visat.