Lumea e mare si multa

Lumea e mare si multa,
si muta, tace mereu, nu asculta
alearga, stie, vorbeste,
tace doar cand greseste.
Lumea e mare si multa,
dar uita cand pleaca de acasa
si lasa familia singura la masa.
Lumea e mare si multa
si cauta mereu un raspuns care n-o ajuta,
ajunge sus dar se-ntoarce repede, la fel - muta.
Lumea e mare si multa,
marunta, ascunsa dupa ziduri,
vanduta, asculta si face rau tacuta.
Lumea e mare si multa,
carunta, asteapta o mila cereasca,
un ochi care s-o zareasca,
s-o creasca,
in aur s-o adoposteasca,
de saracie s-o pazeasca,
dorintele sa-i implineasca.
Lumea e mare si multa,
tacuta, e moarta si nu mai are unde sa se duca.

Un clovn trist

Asta am fost mereu,
Un clovn trist,
Ascunzandu-ma mereu dupa o masca veche de fier.
Asta am fost mereu,
Un clovn trist,
Regretand priviri, fapte, vorbe,
Incercand mereu sa-mi gasesc locul,
Detionatoare al unui suflet trist.
Asta am fost mereu,
Un clovn trist
Ale carui lacrimi le usuca numai soarele
Pentru ca doar el ma ajuta sa nu mai fiu trist.
Asta am fost mereu,
Un clovn trist,
Intorcandu-ma mereu la aceeasi toamna trista si rece,
Pentru ca asta sunt eu,
Un clovn trist.

Oamenii

in cele din urma
oamenii sunt doar o bucata de piatra
si cel care conteaza esti tu
pentru ca esti facut din praf de stele
iar praful de stele e diferit,
e magic si e pentru totdeauna.
oamenii n-o sa te-apuce mereu de mana
si nici n-o sa-ti spuna mereu `noapte buna`
pentru ca lor le place sa se gandeasca doar la ei
asa ca fa bine si fa si tu ca ei.
nu te ruga, nu-i iubi prea mult
si nu-i tine de mana
pentru ca la finalul povestii n-o sa mai fiti impreuna.
oamenii sunt pasari calatoare,
vin si pleaca.
n-o sa stii niciodata unde se duc
si nici daca o sa se mai intoarca.
oamenii mint, spun povesti care o sa para adevarate,
dar tot ei iti dau fericire in rate.
oamenii vor sa-i iubesti, sa le spui `noapte buna`,
dar aminteste-ti ca la sfarsit  nu veti mai fi impreuna.

Aproape 22

In curand o sa am 22 de ani si ma gandeam in ultimul timp atat de mult la copilarie. Cand esti mic iti place sa mai adaugi cate un an si sa cresti, dar de la o anumita varsta, acest lucru nu mai e atat de placut.
De ce? Pentru ca te uiti inapoi si vezi ca sunt prea multe lucruri pe care voiai sa le faci acum multi ani, dar nu le-ai facut. Uneori pentru ca n-ai putut, uneori pentru ca nu ai vrut sau ca ti-a fost lene, de cateva ori pentru ca ti-a fost frica si ai tremurat si de mult prea multe ori pentru ca nu S-A putut. Exact, destinul ti-a pus destule piedici ca sa nu faci ce ai visat...
Dar tu ai fost acolo, mereu. Ai inchis ochii si deja te aflai in tara la care visai de cand aveai 10 ani, pe plaja, seara.
Pana la 21 de ani vizitasei deja jumatate din tarile de pe planeta si vazusesi dej tot ce voiai sa vezi.
Ba mai mult, ai si iubit suficient cat pentru patru vieti. Ai ras, ai plans, ai sarutat cu ochii inchisi, ati mers desculti pe plaja la rasarit si ati vazut frumosul acestei lumi impreuna. Dar ai si facut cativa oameni sa sufere si sa planga, ai spus ce nu voiai sa spui si ai jignit.
Dar apoi ai sarutat, ai zambit si ai vindecat. Ai mers mai departe mereu cu un zambet in suflet pe care-l tineai ascuns pentru ocazii "speciale", pentru acele ocazii care necesita un zambet dupa multe lcrimi.
Si cineva te-a iubit atat de mult incat ai decis sa ramai toata viata cu el pentru ca sufletul tau aflase deja adevarul: el te va face fericita.
Si i-ai ajutat pe toti acei oameni care nu mai stiau ce insemna speranta si ai construit pentru ei o zi de maine mai buna.
Ai mangaiat, ai ajutat, ai sperat, ai crezut, ai iubit.
Sunt o mie de dorinte intr-un suflet 'batran' de 22 de ani. Si chiar daca ai reusit sa implinesti din ele cat sa numeri pe degetele de la o mana, tu stii ca o sa vina o zi in care o sa le implinesti pe toate, cand o sa atingi infinitul. Atunci o sa stii ca visurile nu au varsta si ca speranta nu moare niciodata. Ca sufletul e mereu tanar atunci cand e pur si nepatat de rautate, ca dragostea apare atunci cand o astepti mai putin, si ca fericirea vine la geamul tau atunci cand crezi in tot ce-i bun.

Luni

Stau ascunsa intr-un colt de rai si privesc in jur
Sau poate e un colt de iad si vreau sa vad mai bine.
Ma-nvart usor in coltul meu ca sa nu ma lovesc de lume
Si apoi incep sa cant.


Oare mai sunt, oare mai pot?
Oare mai vreau, mai sper?
Unde ma-ndrept, in ce mai cred?
Cam cat de sus sunt acum cand nu vad nimic?

De la-nceput in coltul meu de rai erai
Pictai cu degetul pe cerul gri unde era razboiul,
Ai mers incet in fata mea
Pentru ca tie nu  ti-e frica.