Asa ca, atunci cand n-am mai putut sa plang, mi-am desenat pe fata un zambet mare. Pe fata atinsa de lacrimi si plina de cearcane din cauza noptilor nedormite.
Am facut ce mi-am dorit mereu sa fac, sa joc pe scena. Dar am jucat in rolul principal din viata mea. Pe scena de unde mi-a fost mereu frica de cadere, de rautatea si de rasetele 'spectatorilor' care se asteptau sa fiu omul 'fara de pata'.
Masca va zambi mereu, prietene. Durerea ramane ascunsa in spatele ei. Durerea e doar in suflet.
Mi-am luat masca si am plecat in cautarea fericirii sufletesti. In cautarea unei stari de bine pe care-am scapat-o cand m-am lovit de un necunoscut pe care-l chema Inonstienta, cred.
M-am intalnit pe drum cu zeci, poate chiar sute de oameni care-mi pareau atat de fericiti: prieteni, colegi, necunoscuti, toti pareau neatinsi de tristete.
Eu de ce nu puteam sa fiu ca ei?
Am urcat in tramvaiul gresit. Voiam sa merg pe strada Fericirii dar am ajuns pe o strada unde fusesem de multe ori. Acolo ma astepta Frica. Frica de inca o noapte nedormita, de o dimineata in care sufletul o sa se trezeasca din nou in intuneric pentru ca nu mai poate sa deschida fereastra care sa-i redea lumina, amortit fiind de durere. Am incercat sa fug pe alte strazi ca sa gasesc Speranta, dar acolo toate aveau acelasi nume. Tramvaiul ma ducea doar pe strazi care se numeau Frica.
Un labirint intunecat in care te pierzi.
"Nu mai lasa frica sa te atinga" imi spune o voce din interior...din ce in ce mai incet, mai incet...pana cand, poate, intr-o zi, o sa dispara...
Uitasem, deci, ca fericirea o gasisem, demult, in lucrurile mici din jurul meu, in oamenii dragi care ma asteptau acasa si care-mi zambeau mereu si ma imbratisau la fel de fiecare data chiar daca nu meritam.
Astia suntem noi.
Niste oameni ahtiati dupa MAI BINE.
Dam din coate in stanga si-n dreapta disperati dupa BANI.
Alergam pentru bani crezand ca ei o sa ne-aduca fericirea la care tanjim atat de mult.
De cand ne nastem suntem intr-o fuga continua dupa mai bine, dupa niste hartii care n-o sa aiba nicio valoare atunci cand sufletul o sa ne fie in genunchi.
Dar Fericirea-i aici, aproape...
