La 11 ani te uiti la cei din jurul tau si calculezi repede diferenta de varsta intre tine si Oricine.
La 11 ani iti doresti sa cresti, sa nu-ti mai compari varsta cu a celorlalti.
La 15 ani te indragostesti pentru prima oara, viata pare minunata si totul e frumos.
La 17 ani incepi sa visezi...Sunt niste visuri marete pe care le ascunzi la tine in suflet pentru ca nu vrei sa le afle nimeni.
La 19 ani te loveste BAC-ul si crezi ca nimic nu e mai greu pe lumea asta decat trei examene de care abia astepti sa scapi. Nu stii ce urmeaza...
La 19 ani pleci de-acasa zburand pe un unicorn alb si frumos, crezand ca vei ajunge intr-un Taram Minunat unde visurile de la 17 ani se vor implini prin Magie.
La 20 de ani afli ce inseamna examene cu adevarat. Si te doare sufletul cand vezi ca ai invatat.
La 20 de ani ti se pare ca BAC-ul a fost cel mai usor examen.
La 21 de ani nu-ti mai compari varsta cu a nimanui. Esti aproape egal cu oricine la varsta dar totusi atat de mic.
Acum ai aflat ce inseamna sa visezi cu adevarat: sacrificiu, compromisuri, nopti nedormite, lacrimi, lasitate, regrete si o cana mare de cafea in care visurile tale devin mai mici si mai mici pentru ca zaharul a fost zdrobit de obstacole.
Sau poate ca asta inseamna sa nu-ti mai compari varsta: o maturitate pe care nu ti-ai dorit-o dar care s-a asezat confortabil in viata ta, fara sa te intrebe nimic.
Acum iti doresti sa mai fii copilul de 10 ani care-si dorea sa creasca si-apoi te-ntrebi ”De ce-mi doream sa fiu mare?!” . Si-n sinea ta tu stii ca varsta e un groaznic stupefiant care nu te intreaba daca mai vrei sa stai putin sau sa pleci...
