Viata e o fuga continua de la adevar la minciuna, de la minciuna la frica, de la frica la esec. E un tren plin de iluzii, sperante si vise. Si are un vagon in care stau teama, confuzia, tristetea, intrebarile, nefericirea. In spate.
...Un drum pe care ti-l construiesti singur, cu bune si cu rele. Cu gropi si cu denivelari si, pe alocuri, cu portiuni perfecte.
Viata-i o fuga. In care alergam spre mai bine. Pentru ca vrem sa ne depasim limitele de oameni mediocri. E o fuga pe care ne-o asumam. E o fuga cu noi insine, cu monstri care zac in sufletele noastre si care ies la iveala doar atunci cand nu trebuie.
Tremur din cauza aerului toxic pe care-l inhalez in plamanii sensibili. Tremur de la oboseala pe care mi-o creaza fuga continua. Dupa ce, dupa cine? Dupa mine. Fug ca sa ma descopar. Sa descopar persoana care as vrea sa fiu, fug sa gasesc un eu mai bun si o viata linistita,
un suflet impacat.
O viata plina de sperante, atata am.
Un rucsac plin cu vise port in spate peste tot pe unde merg.
Si o inima plina de sentimente confuze: frica, speranta, iubire, fericire, greseli.
